Ai pregătit cu grijă lecția biblică. Copiii ascultă, răspund la întrebări și par interesați. Dar, undeva pe la jumătatea povestirii, lucrurile încep să se schimbe.
Un copil se foiește pe scaun. Altul începe să vorbească în șoaptă cu vecinul. Cineva privește pe fereastră, iar cei mai mici par să fi uitat complet despre ce vorbeai.
Îți sună cunoscut?
Este o situație obișnuită pentru cei care lucrează cu copiii, fie la școala duminicală, la grupa de copii din biserică sau într-o tabără creștină.
Vestea bună este că nu trebuie să întrerupi lecția pentru un joc complicat și nici să ridici vocea pentru a recâștiga atenția copiilor.
Uneori, 30 de secunde sunt suficiente pentru a-i ajuta să se reconecteze cu povestirea biblică.
Exercițiul de 30 de secunde: Ridică-te, gândește, povestește!
Această activitate este foarte simplă. Nu ai nevoie de materiale, de pregătire suplimentară sau de modificarea planului lecției.
Când observi că atenția copiilor începe să scadă, oprește-te pentru câteva momente și spune-le:
„Facem o pauză scurtă! Toată lumea în picioare!”
Apoi urmează patru pași:
- Copiii se ridică în picioare. Schimbarea poziției le oferă o scurtă pauză de la statul pe scaun.
- Pune o întrebare despre povestirea biblică. Alege ceva legat de ceea ce tocmai ai prezentat.
- Fiecare copil răspunde unui coleg. Oferă-le aproximativ 15–20 de secunde pentru un schimb rapid de răspunsuri.
- Copiii se așază, iar povestirea continuă. Revino la lecție pornind de la întrebarea discutată.
Atât! În aproximativ 30 de secunde, ai transformat copiii din ascultători pasivi în participanți activi.
Cum arată exercițiul într-o lecție biblică?
Să presupunem că le povestești copiilor despre David și Goliat, din 1 Samuel 17.
Ai ajuns la momentul în care David se pregătește să îl înfrunte pe Goliat. Observi însă că unii copii au început să se foiască și nu mai urmăresc povestirea.
În loc să continui fără să ții cont de reacțiile lor, spui:
„Toată lumea în picioare! Întoarce-te spre colegul de lângă tine și spune-i: De ce avea David curaj să îl înfrunte pe Goliat?”
Copiii discută câteva secunde.
Apoi îi inviți să se așeze și continui:
„David nu se baza doar pe puterea lui. El avea încredere în Dumnezeu. Haideți să vedem ce i-a spus lui Goliat!”
Astfel, mica pauză nu întrerupe mesajul biblic. Dimpotrivă, îi ajută pe copii să observe unul dintre adevărurile importante ale povestirii.
Ce întrebări poți folosi?
Cele mai potrivite întrebări sunt scurte, clare și legate direct de fragmentul pe care copiii tocmai l-au ascultat.
Iată câteva exemple:
- Noe: „Ce i-a cerut Dumnezeu lui Noe să construiască?”
- Moise și Marea Roșie: „Ce au făcut israeliții când au văzut că armata egipteană se apropie?”
- Daniel în groapa cu lei: „De ce a continuat Daniel să se roage lui Dumnezeu?”
- Isus potolește furtuna: „Ce făcea Isus când a început furtuna?”
- Înmulțirea pâinilor și a peștilor: „Ce hrană avea băiatul care a venit la Isus?”
- Zacheu: „De ce s-a urcat Zacheu într-un copac?”
Poți folosi și întrebări care îi ajută pe copii să se gândească la semnificația povestirii:
„Ce aflăm despre Dumnezeu din ceea ce s-a întâmplat?”
„Ce te-a surprins până acum?”
„Ce crezi că ar trebui să ținem minte din această întâmplare?”
Pentru copiii mai mici, alege întrebări cu răspunsuri simple. Cei mai mari pot discuta despre motivele personajelor, alegerile lor sau ceea ce descoperă despre caracterul lui Dumnezeu.
De ce merită să încerci această metodă?
În timpul unei povestiri, copiii trebuie să asculte, să urmărească întâmplările și să rețină informații noi. Pentru unii dintre ei, mai ales pentru cei mici, este dificil să rămână concentrați mult timp fără nicio schimbare de activitate.
Acest exercițiu combină trei elemente utile.
Mișcarea. Ridicarea în picioare schimbă pentru scurt timp ritmul lecției și le oferă copiilor ocazia să se miște.
Reamintirea. Pentru a răspunde, copiii trebuie să își amintească ceea ce au auzit. Nu mai ascultă doar povestirea, ci încep să lucreze cu informația primită.
Conversația. Când explică un răspuns unui coleg, copiii au ocazia să își formuleze propriile idei. Chiar și cei care nu îndrăznesc să vorbească în fața întregii grupe pot participa mai ușor într-o discuție în doi.
Desigur, exercițiul nu garantează că toți copiii vor fi imediat atenți. Dar poate fi o modalitate practică de a schimba ritmul lecției înainte ca agitația să crească.
Un detaliu important: nu transforma pauza într-un test
Scopul celor 30 de secunde nu este să verifici cine știe cel mai mult sau cine răspunde cel mai repede.
Nu este un concurs și nu trebuie să existe câștigători.
Dacă un copil nu își amintește răspunsul, colegul îl poate ajuta. Dacă amândoi au uitat, pot asculta explicația atunci când reluați povestirea.
Pentru copiii timizi, simplul fapt că pot discuta cu un singur coleg, în loc să răspundă în fața tuturor, poate face participarea mai ușoară.
Iar dacă lucrezi cu preșcolari, poți simplifica activitatea: pune o întrebare la care copiii răspund printr-un cuvânt, un gest sau o mișcare.
Important este ca pauza să rămână scurtă, plăcută și legată de Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu trebuie să umpli fiecare minut cu o activitate nouă
Uneori, atunci când copiii devin agitați, primul nostru gând este că avem nevoie de un joc mai interesant, de materiale noi sau de o lecție complet diferită.
Dar nu întotdeauna aceasta este soluția.
O întrebare bine aleasă, puțină mișcare și câteva secunde de conversație pot fi suficiente pentru a-i invita din nou pe copii să participe.
La următoarea lecție biblică, urmărește momentul în care atenția începe să scadă. Înainte de a-i certa pe copii sau de a grăbi povestirea, încearcă exercițiul de 30 de secunde.
Ridică-te. Gândește. Povestește. Așază-te.
Apoi continuă să le vorbești despre Dumnezeu.
Pentru că scopul nostru nu este doar ca cei mici să stea liniștiți și să asculte până la sfârșit, ci să înțeleagă, să descopere și să păstreze în inimă adevărurile din Cuvântul Lui.