Your Cart

Condacul Suflete al meu, glas 6, de Daniil Protopsaltul

Suflete al meu, suflete al meu... - Condacul Canonului Sfântului Andrei Criteanul, în glasul VI, tonisit de Daniil Protopsaltul și tradus în românește de Anton Pann, cu imaginile partiturilor adăugate, pentru o urmărire mai ușoară a cântărilor. Partitura a fost extrasă din volumul „Antologie de cântari psaltice. Tomul al III-lea. Păresimier” pg. 63-64.


Condacul Canonului Sfântului Andrei Criteanul, “Suflete al meu”, ce constituie, am putea spune, un adevărat rezumat al acestei opere imnografice, ne descoperă însăși esența vieții creștine: nevoia trezirii omului din somnul cel greu al păcatului și dobândirea vieții în Hristos.


Încă de la început trebuie să amintim faptul că Biserica vede în somn, ca act al naturii umane căzute, o icoană a morții. Acest adevăr presupune că, atât moartea să poată fi înțeleasă ca somn, cât și somnul să poată fi înțeles ca moarte.


Primul caz îl constatăm luând aminte la faptul că toți cei trecuți la cele veșnice sunt numiți, în rugăciunile Bisericii, “cei adormiți”. Ei primesc acest apelativ, nu pentru că sufletul omului ar fi nesimțitor după ieșirea din trup, ci din perspectiva Parusiei, a așteptării Învierii obștești.


La cel de-al doilea caz, somnul ca moarte, face referire Biserica în multe din rugăciunile și scrierile Sfinților Părinți — și în mod particular Sfântul Andrei Criteanul în acest condac – înțelegând somnul ca ipostaza nesimțitoare a sufletului robit de păcate, ca stare de moarte sufletească.


Sfântul Andrei Criteanul ne descoperă încă de la începutul condacului, o întrebare esențială, imperios necesar a ne-o adresa în această lume a aparențelor. O întrebare șoptită în adâncul inimii și ființei noastre. Un dialog de taină, intre conștiință, glasul lui Dumnezeu din om, și sufletul adormit de păcat.


„Scoală-te și fie ca lumina lui Hristos să te lumineze! Auzi cum El, prin glasul Evangheliei, cheamă la Cina Să cea cerească unde “tot mai este loc” (Luca 14:22)? Acesta este un loc pentru noi, suflete al meu. Să ne ostenim a ne face vrednici de el, atât timp cât noaptea încă nu a venit, ușile palatului nu sunt încă închise, iar untelemnul din candela luminii noastre încă nu s-a sfârșit! Amin.”


ASCULTĂ AICI: