Scriu aceste randuri cu mari emotii si bucurie. Este a treia saptamana de gradinita pe care o incheiem cu bine iar cand spun asta ma refer la faptul ca este deja putin mai usor, emotional, decat in prima zi.
Au fost zile pline de emotii intense si mult necunoscut si care m-au facut sa inteleg ca eu, ca mama, nu eram pregatita pentru aceasta etapa importanta din viata copilului nostru. Insa copilul pare ca a fost. Si asta m-a bucurat, sa vad cum se desprinde din bratele mele, increzator in propriile forte si dornic sa incerce lucruri noi. Chiar daca despartirea a fost neasteptat de lina, momentele cu emotii mari nu au lipsit, dar de fiecare data se intamplau dupa terminarea gradinitei. Atunci era momentul in care supararile si frustrarile de peste zi trebuiau eliberate asa ca am gasit mereu timp suficient si rabdare sa le continem si sa le validam.
Adaptarea la gradinita pentru mine a venit cu un AHA foarte valoros pe care, cu bucurie, imi doresc sa-l impartasesc cu voi. Cred cu tarie ca ceea ce pe noi ne-a ajutat sa trecem cu bine prin aceasta periaoda, a fost mintea organizata a copilului. Dar ce inseamna asta? O minte organizata inseamna o minte care poate si stie sa-si foloseasca toate informatiile pe care le are la un moment dat pentru a reusi sa-si atinga cu succes scopurile. Iar pentru a avea o minte organizata este necesar sa o educam si sa o hranim corespunzator. Aaron, ca multi alti copii, a fost mereu atras de ordine, predictictibilitate si informare iar noi ca parinti, ne-am dorit sa-l sustinem in aceste directii si sa-i satisfacem cu prioritate aceste nevoi. Si da, sunt lucruri pe care noi, ca parinti le putem face, pentru a ajuta copilul sa aiba o minte organizata, astfel incat sa-i fie cat mai usor sa se adapteze intr-o etapa complet noua din viata lui. Iar fiecare moment este important, pentru ca este parte din acest proces.
In cele ce urmeaza, am sa va povestesc care sunt lucruri pe care le-am facut pentru a incuraja o adaptare cat mai usoara la gradinita a copilului nostru.
- In primul rand am observat momentul in care el devine interesat sa socializeze. La noi acest moment a avut loc in jurul varstei de 3 ani, atunci cand a si cerut singur sa mearga la gradinita. I-am respectat alegerea si am inceput cautarea gradinitei potrivite pentru el.
- In alegerea gradinitei potrivite, am tinut cont si de parerea copilului. Atat la gradinitele de stat cat si la cele private, am mers impreuna sa le cunoastem. Si dupa fiecare vizita discutam despre ceea ce ne-a placut mai mult sau mai putin. Din fericire, am avut aceleasi preferinte si atat la mine cat si la el, cel mai mult a contat interactiunea umana.
- Am citit despre mersul la gradinita si am discutat pe marginea textului, despre lucrurile care se intampla acolo. Dintre cartile citite, pe noi ne-au atras foarte mult: Coni merge la gradinita, Prima carte a marilor experiente, Firul.
- Jocul de rol. Am creat o gradinita din piese lego si ne-am jucat aproape zilnic cu ea. Ne-a fost de mare ajutor sa intelegem vizual cum va arata acest loc nou si care vor fi persoanele pe care le vom intalni acolo.
- Am folosit carduri cu rutina de la gradinita. Ne-am uitat pe ele si am observat care sunt principalele etape ale acestei noi rutine.
- Am pregatit impreuna ghiozdanul pentru gradinita. Am ales impreuna lucrurile pe care le vom pune in el si l-am lasat sa le azeze singur pentru a se obisnui cu ele.
- Am creat impreuna un obicei de despartire. Pe noi ne-a ajutat mult metoda firului invizibil si in fiecare dimineata ne conectam degetul aratator de la mana dreapta a fiecaruia, pentru a face legatura noastra puternica, chiar si atunci cand nu vom mai fi impreuna.
- Am folosit propria mantra la fiecare despartite: “Mami te iubeste si se va intoarce mereu la tine. Sa ai incredere.”
Insa, ceea ce a sustinut intr-un mod sanatos ca aceasta minte organizata sa se dezvolte echilibrat si armonios au fost: dragostea neconditionata, rabdarea si multa blandete. Asta inseamna ca:
- Nu l-am mintit niciodata. Am ales mereu sa-i spunem adevarul si sa construim o relatie bazata pe incredere si respect reciproc, chiar daca asta a insemnat mult mai mult timp si rabdare de oferit copilului.
- Nu am folosit rusinea, jignirea si comparatiile ca metode de educare a copilului. Am pus accetul pe motivatia interna, stima de sine si valoarea proprie.
- Nu am folosit pedeapsa sau recompensa. Chiar si atunci cand comportamentele au fost nedorite, l-am facut sa inteleaga ce este gresit fara sa il ranim.
- Am folosit empatia ca principala metoda de conectare. I-m reflectat sentimentele si am pus intrebari in loc sa dam comenzi.
- Am oferit variante de alegeri si am stabilit limite. In cadrul acestora am oferit mereu libertate deplina.
- Am lasat lucrurile sa se intample la timpul lor si am fost alaturi de el pana atunci cand s-a simtit pregatit.
- Pentru a evita nasterea sentimentul de abandon, am raspuns cu promtitudine nevoilor sale, nu am plecat niciodata fara sa ne luam la revedere si nu l-am amenintat niciodata ca plec si il las, daca nu vine cu mine.
- Am oferit timp si dragoste din plin si inca putin mai mult, indiferent de varsta, context social sau greutate. Am ales sa avem nicio limita atunci cand vine vorba de conectare.
Si iata-ne acum, putin mai obositi decat de obicei dar si cu mult mai fericiti si impliniti. Adaptarea la gradinita a fost cu multa blandete si cu mult bine. Iar tot ce am trait si simtit merita povestit pentru ca, imi doresc sa ajute si alte mamici, care poate vor trece cu cei mici, pe aici.