Mereu mi-am dorit ca Aaron sa aiba acea libertate interioara constienta de legile naturii si ale oamenilor. Ceea ce nu am stiut a fost ca ea nu este deloc usor de construit, mai ales la varste fragede.
Recunosc ca acea forma de libertate in care copilul este lasat in voia lui sa faca ce vrea, mi-a placut cel mai putin. Si asta pentru ca cel care este lasat sa faca ce vrea nu este liber, ci singur. Iar libertatea prin care copilul este prea des blocat in nevoia sa fundamentala de a actiona prin el insusi, mi s-a parut nesanataosa. El intra astfel intr-o lupta permanenta cu mediul inconjurator.
Asa ca, am ales pentru copilul nostru disciplina ca libertate. Asta inseamna ca in loc sa ne petrecem timpul spunand nu copilului, mai bine i-am organizat conditii pentru ca el sa poata spune da vietii. Pentru asta, inca de la inceput am pregatit un mediu adaptat copilului si care sa-i respecte nevoile. O ambianta in care copilul sa se simta relaxat si autonom si in care sa poata evolua. O ambianta adaptata nevoilor copilului, permite acestuia sa se adaptaeze la randul lui, progresiv, vietii.
Dincolo de acest spatiu, am creat repere si limite clare intre ceea ce poate face copilul si ceea ce nu poate face. Insotita mereu de o privire binevoitoare, constrangerea va fi mereu mai usor acceptata de cel mic. Iar pentru a-l ajuta sa se construiasca datorita reperelor si constrangerilor clare, l-am invitat mereu sa se implice in activitatile vietii de zi cu zi, care ii stimuleaza miscarea si care genereaza o organizare interna. Scopul acestor activitati zilnice este acela de a structura copilul si rationamentul sau. Iar pentru a-l ajuta sa primeasca aceasta energie, cel mic are nevoie de ordine si pace pentru a se organiza si realiza.
Libertatea si disciplina merg mana in mana. Pentru ca micutul sa-si poata construi libertatea interioara, el are nevoie sa se cunoasaca mai intai pe sine. Doar astfel el mai apoi, va fi capabil sa se elibereze prin disciplina. El se va elibera de instinctele sale constientizand existenta lui si a celorlalti, absorbind cultura sa, integrandu-se si respectand regulile societatii in care creste.
Acest proces il elibereaza, impunandu-i in acelasi timp limite. Altfel spus, libertatea noastra ne da limite iar limitele noastre ne fac liberi. Sa fim liberi inseamna sa dorim ceea ce facem pentru ca ne cunoastem nevoile proprii si pe cele ale altora.
Cat despre alegeri, ele vin intr-o etapa superioara celei de cunoastere a sinelui. Alegerile inseamna renuntare asa ca este mai bine sa te antrenezi cat mai devreme si mai frecvent. Copilul trebuie sa fie constient ca alegerea lui conteaza pentru noi si ca opiniile fiecaruia sunt importante. Acest lucru se poate exersa in tot felul de circumstante: sa aleaga intre doua jucarii, intre doua tricouri, intre doua gustari.
Fiecare copil are propria personalitate si propria misiune iar pentru a incuraja asta, trebuie sa ii acceptam asa cum sunt ei si sa-i ajutam sa se accepte pe ei insisi, favorizandu-le dorinta de a se construi si de a progresa. Pentru a-l ajuta pe copil sa se dezbare de defectele sale fara a-si observa slabiciunea. Astfel putem mereu aseza acest mesajul in mintea cooilului: ‘Toate sentimentele sunt acceptate, in schimb pot fi inacceptabile comportamentele.
O ultima intrebare pe care eu mi-am pus-o a fost: ‘ Trebuie sa fie copilul cuminte, ascultator?’ Dar oare poate fi ascultator la aceasta varsta?’ A asculta inseamna a renunta la propria vointa si la propria libertate in avantajul libertatii altuia, fara sa existe o compensatie. Este un act care necesita o constientizare a propriei persoane si a celuilalt. Aceasta implica o maturizare care nu este inca instalata la 2-3 ani. Pana ajung la aceasta maturizare, exista o forta, venind din interior care ii ghideaza si ii impiedica sa asculte de o solicitare care vine din exterior. Ca sa existe o ascultare constienta, copilul trebuie sa ajunga la acel nivel de maturizare care sa-i ingaduie sa se puna in legatura cu mediul sau inconjurator. Migrarea atentiei dinspre sinele copilului spre mediul exterior trebuie facuta cu multa grija si blandete. Asadar, tot ceea ce poate sa ajute in aceste momente, este doar indelunga rabdare si modelare prin puterea exemplului. Caci trebuie sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in copiii nostri.
Disciplina ca libertate este un proces lung, care se construieste cu dragoste, incredere si infinita rabdare. Atunci, sa avem grija la alegerea cuvintelor pe care le folosim si sa nu vorbim despre alegeri constiente inainte de vreme. Caci toate au timpul lor. Dar pana vom ajunge sa vedem roadele semintelor sadite in educatia copiiilor nostri, sa avem grija sa cultivam mereu atentionari binevoitoare si incurajatoare alaturi de o privire linistita care insoteste si protejeaza.