Ce facem atunci cand copilul nu vrea sa imparta jucariile?! Aceasta intrebare am primit-o de la o mamica a carui copil avea doar 7 luni iar asta m-a facut sa inteleg ca dezvoltarea emotionala a celor mici este un subiect care ne macina inca de foarte devreme.
As incepe prin a spune ca asteptarile noastre de mame sunt uneori cele care ne saboteaza de cele mai multe ori, asa ca eu cred ca ne-ar ajuta sa stim ceea ce Rahil Brigs, director al programului ‘Pasi spre de sanatate’ al spitalului Montefiore din Bronx, New York, a spus: ‘In primul an de viata mersul si limbajul sunt cele mai importante aspecte care vor influenta pe viata capacitatea de invatare, abilitatea de a trece peste frustrari si de a avea incredere in alti oameni. Faptul ca bebelusul nu vrea sa imparta la o vartsa atat de frageda este ceva foarte firesc si sanatos. La naștere, bebelușii sunt foarte senzoriali, cu ariile din creier responsabile de văz, auz, miros, atingere, gust și emotii relativ bine conectate. În primii ani, creierul functioneaza bine în zonele primitive iar asta ii asigura copilului satisfacerea nevoilor cu prioritate. Tocmai de aceea, copilul va plange ori de cate ori ii este foame, somn sau are vreo dorinta neindeplinita din zona lui de confort. Pe langa asta, trebuie sa avem asteptari realiste, tinand cont de vartsa si nivelul lor cognitiv de dezvoltare, cortexul pre-frontal care este responsabil de controlul impulsurilor si al emotiilor urmeaza sa se dezvolte complet mult mai tarziu iar pana atunci copii vor fi cu precadere instinctuali.
Pana la varsta de 3 ani, creierul isi formeaza cele mai multe sinapse, pe baza geneticii si a experientelor traite, iar daca in privinta geneticii nu mai putem face prea multe odata ce copilul a fost conceput, in privinta experientelor acestuia, cred ca suntem principalii responsabili. Noi parintii suntem foarte bine intentionati, ne dorim ca ai nostrii copii sa fie buni, empatici, descurcareti, respectuosi iar pentru asta avem nevoie de multa rabdarea si perseverenta pentru a-i calauzi pe drumul spre a deveni aceste persoane.
Atunci cand Aaron era mic si mergeam cu el in parc, am folosit urmatoarea abordare: ‘Copilul trebuie sa imparta doar daca isi doreste asta’. Este evident ca si eu ca mama mi-am dorit ca el sa devina un copil empatic, care imparte jucarii si se gandeste la ce simt ceilalti, dar inainte de asta, am inteles ca mai este o etapa foarte importanta. Pentru ca ai nostrii copii sa dezvolte acest set de emotii si trairi nobile din care fac parte generozitatea si empatia, este nevoie sa validam si sa respectam dorinta copilului de a nu imparti. Atunci cand gestul de a imparti este impus copilului ca fiind obligatoriu, din pacate ii va creea o asociere negativa, iar bucuria de a oferi celuilalt ceva ce ii apartine, va fi inlocuita de frustrare. In schimb, atunci cand el poate sa nu imparta pentru ca, fie se joaca cu jucaria lui, fie nu isi doreste sa i-o ofere altui copil, il va face sa se simta in siguranta cu ceea ce simte si mai important, il va face sa inteleaga ca e ok sa nu vrei mereu sa imparti. Pana la urma si noi ca adulti intelegem ca nu tot timpul simtim nevoia de a ne imparti lucrurile care ne plac si este foarte sanatos sa invatam sa spunem nu, atunci cand simtim asta.
Pentru a-mi ajuta copilul sa invete sa imparta, eu m-am folosit de urmatoarele tehnici de parenting:
1. Am incercat mereu sa fac eu mai intai ceea ce mi-as dori copilul meu sa faca. Asadar, atunci cand Aaron imi cerea sa ii dau un lucru pe care il foloseam eu in acel moment, il dadeam, daca terminasem ceea ce aveam de facut cu el si ii spuneam ‘Poftim’. Daca inca nu terminasem ceea ce faceam cu acel lucru, ii spuneam: ‘Mami inca foloseste acest lucru, cand termin am sa ti-l dau’. Sau daca era un lucru nepotrivit pentru un copil sa se joace cu el, cum ar fi o ceasca de cafea fierbinte, ii explicam bland si ferm de ce nu i-l pot da.
2. Atunci cand mergeam afara ii spuneam ca poate sa isi ia cu el doar jucariile pe care este dispus sa le imparta. Daca nu este dispus sa imparta, nu trebuie sa luam jucarii afara cu noi. In situatia in care Aaron se juca cu jucaria lui iar alt copil dorea acea jucarie ii spuneam: ‘ Se pare ca si Victor isi doreste sa se joace cu jucaria ta, ce zici, vrei sa i-o dai si lui putin sa se joace cu ea?! Daca raspunsul era nu, ii spuneam: ‘ E ok daca nu vrei sa i-o dai acum, inteleg ca vrei sa te mai joci inca cu ea, dar te rog dupa ce ai terminat sa ii dai si lui Victor jucaria ta.’ La Aaron am descoperit ca refuzul de a imparti era mai mult teama ca nu va mai primi inapoi acea jucarie, asa ca pe noi ne-a ajutat foarte mult mentiunea ca: ‘ O sa iti dea inapoi jucaria ta, dupa ce se joaca cu ea.’ Acest scenariu se poate aplica si atunci cand organizati un play-date acasa sau vin copii in vizita, este bine sa ii dam posibilitatea copilului nostru sa aleaga care sunt jucariile pe care doreste sa le imparta si care nu. E normal si firesc ca unele lucruri sa prefere sa ramana doar ale lui si pentru asta, putem ajuta copilul sa le puna intr-un loc unde ceilalti nu pot avea acces la ele.
3. Am jucat jocuri de rol cu animalele lui preferate, in care acestea se jucau impreuna cu jucariile si invatau sa imparta. Cred ca acestea au ajutat mult la intelegerea mesajului ca, este mai distractiv atunci cand ne jucam impreuna decat singur.
4. Am moderat si situatia in care, Aaron era cel care dorea jucaria unui alt copil. I-am spus ca trebuie mereu sa cerem voie daca ne putem juca si noi cu acea jucarie. Daca celalalt copil doreste sa imparta cu noi, ii spunem ‘Multumesc’. Daca nu doreste, atunci este randul nostru sa intelegem ca si ceilalti uneori nu doresc sa imparta jucariile lor cu noi si asta e ok. In situatia in care avem o jucarie cu noi pe care dorim sa o impartim, putem adauga si intrebarea: ‘Vrei sa facem schimb.’
5. Am citit carti despre generozitate si bunatate si cred ca in timp mesajul lor a devenit chiar mesajul dupa care Aaron s-a ghidat atunci cand a trebuit sa-si imparta jucariile. Distanta de timp intre momentele in care nu dorea sa imparta jucariile si cea in care a invatat sa imparta cu drag este destul de mica insa diferenta de comportament este atat de mare si-mi place sa cred ca cele mai bune roade le putem obtine atunci cand citim.
As vrea sa mai adaug un lucru foarte important care pe multe mame le face sa se simta nesigure. Atunci cand sunt mici si inca nu au invatat sa se comporte in situatii sociale in care apar conflicte intre copii pe tema jucariilor pe care vor sau nu sa le imparta, este absolut necesar sa le fim alaturi si sa intervenim ori de cate ori acest lucru se impune. Copii invata de la noi cum trebuie sa se comporte cu ceilalti, asa ca pana acestia invata, este de datoria noastra sa le aratam de fiecare data si sa comunicam cu ceilalti, asa cum ne-am dori ca ei singuri sa o faca, cand vor mai creste.