Înțelepciunea ancestrală ne învață să privim ceea ce suntem, ceea ce nu suntem, ceea ce avem și ceea ce nu avem drept binecuvântări.

Să privim suferința și dificultățile vieții cu recunoștință, ca și cum ne-ar fi ajutoare sau ghizi.

Să considerăm frigul și căldura drept profesori care ne fortifică, nu ne sunt dușmani.

Nu este necesar nici să ucidem animalele. O mâncare simplă din cereale poate fi suficientă.

Este bine să ne adaptăm la natură, la oamenii pe care îi întâlnim și să ne purtăm cu ei ca și cum ar fi o briză de primăvară.

Asta este starea supremă a rațiunii. Starea propriei împliniri. Realizarea de Sine

Poză: Jonathanguzi