Sub influența inspirației spațiul terestru local se îndepărtează de tine și se concentrează în îndepărtări. Sub influența expirației și a căldurii emise, spațiul din îndepărtare se mărește și se apropie de tine. Practic aduci spațiul la tine, spațiul din zare devine local.

Voi exemplifica caz simplu: un lucru (ex.: o șuviță de păr) aflat în proximitate îl putem respinge prin expirație, însă spațiul din îndepărtare este atras către noi. Același obiect aflat în proximitatea noastră poate fi atras prin inspirație, însă spațiul din îndepărtare este respins raportat la locația noastră. La fel este și în cazurile mai complexe, de exemplu distanța dintre un punct A și un punct B. Și asta pentru că spațiul este curbat. Este principiul vaselor comunicante.

Atât inspirația, cât și expirația se aliniază cu liniile spiralate ale câmpului planetei, formând valuri telurice de contractare și dilatare a spațiului-timp. Andra Simionescu