Echipa de cercetători ruşi coordonată de biofizicianul şi biologul molecular Pjotr Garajajev au elaborat un raport privind comportamentul vibraţional al ADN-ului, ce atestă capacitatea acestuia de a deschide, în fiecare celulă a fiecărui organ, microscopice găuri de vierme magnetizate, tuneluri către zone complet diferite din univers şi în afara timpului şi spaţiului gravitaţional aferent sistemului nostru de referinţă (Terra –a 3-a planetă din sistemul solar), prin intermediul cărora se pot transmite, distribui şi primi informaţii de natură luminoasă către şi din univers, motiv pentru care la nivelul celulei există radiaţia luminică.

Această hiper-comunicare a ADN-ului cu universul şi alte tipuri de ADN, cunoscută publicului larg drept telepatie, channeling sau intuiţie şi inspiraţie, este foarte uşor de folosit când omul învaţă să menţină o stare de fericire şi relaxare. Starea de bucurie în calitate sa de cheie pentru deschiderea mitocondriilor permite individului: să se încarce cu energii şi informaţii din univers, să facă faţă mai uşor stresului, să se cureţe de boli, să fie ferit de gânduri negative, îndoieli, frici sau alţi factorii care agresează câmpul mental, emoţional şi sistemul imunitar. Numai emoţiile negative, stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv pot împiedica hiper-comunicarea sau informaţia va fi recepţionată distorsionat. În natură, hiper-comunicarea este utilizată de milioane de ani. În cazul fiinţei umane suita fluxurilor informaţionale este modulată de Soare, Pluton, Neptun, Uranus şi apoi stocată pe mai multe niveluri ale ADN-ului personal prin intermediul câmpului planetei Marte, la nivelul ADN-ului sentimental prin intermediul lui Venus şi a Lunii, iar la nivelul conştiinţei cu ajutorul lui Mercur.

Mai mult, studiile lui Garajajev demonstrează că în cadrul ADN-ului undele acustice (cimatica) ale sentimentelor, emoţiilor şi gândurilor emise sau primite creează un alfabet asemeni limbajului scris şi vorbit, apoi propoziţii şi sintaxe cu subiect şi predicat; în funcţie de spectrul luminii al undelor- sentimente şi undelor-gând emise sau atrase din câmpul cuantic şi subcuantic al universului, proprietăţile lor acustice structurează prin mişcare desene şi forme electromagnetice. În altă ordine de idei, sentimentele, conştiinţa, vocea şi limbajul au puterea de a crea, modela şi modifica starea materiei fizice şi a ADN-ului asemeni actului de imaginaţie şi creaţie al unui artist. La nivelul subcuantic si cuantic undele sonore ale sentimentelor şi gândurilor se rotesc şi concentrează informaţia în forme spiralate, cercuri, meandre, zig-zag-uri, pătrate, pentagoane sau romburi până la structuri tot mai complexe, menite să devină, mai târziu, forme cu consistenţă materială. Formele geometrice rotunjite joacă rolul subiectului şi verbului (mişcarea), iar formele unghiulare sau colţuroase joacă, de exemplu, rolul static şi temporal al complementelor (unde, când, cum); cu alte cuvinte, descriu fenomenele aferente unei linii spaţio-temporale. Astfel de sintaxe sau fragmente ale modului de mişcare şi stocare a informaţiei în ADN s-au păstrat şi în limbajul plastic, azi în epoca modernă jucând un rol mai mult decorativ în arhitectură, în articole vestimentare, gospodăreşti sau de podoabă. Aparent fără un scop precis şi specific, totuşi întregul repertoriu de motive şi simboluri îşi păstrează funcţionalitatea şi comunică în permanenţă cu ADN-ul vegetal, mineral, animal şi uman, întrucât nu intră în contradicţie cu legile fizicii cuantice şi cu evoluţia speciilor, din contra recunoaşte informaţia vie şi modul în care funcţionează sistemul viu - întregul peisaj cosmic.

În lucrarea “Dacia Hiperboreană” scriitorul Vasile Lovinescu citează aceste rânduri deosebit de semnificative ale lui R.Guenon, care face următoarea afirmaţie referitor la repertoriul motivelor şi simbolurilor ale artei populare româneşti: Concepţia insăşi a folk-lor-ului, aşa cum se înţelege în mod obişnuit, se bazează pe o idee radical falsă, ideea că există “creaţii populare”, produse spontane ale masei poporului; şi se vede imediat (…), că ele nu sunt populare ca origină”; (..). Ceea ce poate fi popular, este numai faptul “supravieţuirii”, când aceste elemente aparţin unor forme radiţionale disparate (…). Poporul păstrează astfel, fără să înţeleagă, resturi ale unor tradiţii străvechi, urcând uneori într-un trecut atât de îndepărtat încât ar fi imposibil de stabilit, şi pe care, din acest motiv, se mulţumeşte să-l atribuie domeniului obscur al “preistoriei”; el împlineşte prin aceasta funcţiunea unui fel de memorie colectivă mai mult sau mai puţin “subconştientă”, al cărei conţinut este, în mod vădit, venit din altă parte. (…) Atunci când o formă tradiţională este pe punctul de a se stinge, ultimii săi reprezentanţi pot foarte bine să încredinţeze, în mod voit, acestei memorii colective de care am vorbit, ceea ce altfel s-ar pierde fără întoarcere; este în fond singurul mijloc de a salva ceea ce poate fi salvat într-o oarecare măsură; (…) va rămane numai ca un fel de mărturie a trecutului, pentru cei care, în alte timpuri, vor fi capabili să o înţeleagă.

În situaţia dată, atenţia cercetătorilor s-a îndreptat către cunoştinţele anticilor şi decorul cosmic. De pildă, s-a confirmat pe cale ştiinţifică modelul dublu spiralat al ADN-ului lui Homo Sapiens, al galaxiei Calea Lactee în care trăieşte şi rotaţia spiralată a planetelor în jurul Soarelui în timpul deplasării lor spre steaua Vega din constelaţia Lira. Mai mult, în baza unor cercetări efectuate de autor asupra simbolurilor astrului de foc rezultă că el este asociat şi cu un triunghi cu vârful în sus, indicând sănătatea; în alte cazuri este un cerc cu un punct în mijloc, caz în care descrie armonia contrariilor: starea duală şi simultană a luminii, de undă cuantică (linie circulară) şi particulă (fotonii), precum şi capacitatea de a fi coordonator, pentru că punctul este fiinţă şi cercul corespunde şi noţiunii de grup, de societate şi conştiinţă colectivă. În alt sistem de referinţă, Soarele este reprezentat şi de swastică, acest simbol plasat în zona de incidenţă a bolii îşi dovedeşte capacitatea de comunicare cu celulele, precum şi rolul regenerativ şi constructiv privind sănătatea unui organism viu.

Limbajul simbolic artistic este unul din Limbajele de Lumină ale universului; este consecinţa mişcărilor undelor subcuantice şi cuantice şi ne comunică o zestre culturală ce atinge vârsta inserţiei ADN-ului uman în ordinea naturii cosmice. În consecinţă, avem bucuria iubirii, lumina şi energia stelelor în noi şi fiecare poate stabili în mod conştient o hiper-comunicare cu propriul său ADN, cu ADN-ul mineral, vegetal, animal şi al altor civilizaţii umanoide. 

Dacia hiperboreană - Vasile Lovinescu, ediţie ingrijită de Roxana Cristian, Florin Mihaescu, Editura Rosmarin,Bucureşti, 1994, p.21-22

Articol publicat în revista COSMOS, Bucuresti, Aprilie, 2017