Cu ajutorul ochilor fizici omul accesează o foarte îngustă fantă din spectrul radiațiilor electromagnetice, cuprinsă între frecvențele 4∙1014Hz și 8∙1014Hz, respectiv 7,8∙10-7m și 3,8∙10-7m lungimi de undă. Drept urmare, lumina este percepută ca fiind albă cu posibilitatea divizarii în cele 7 culori, iar intunericul ca fiind negru. Dincolo de acest minuscul segment al radiațiilor electromagnetice cunoscute, s-a descoperit, cu ajutorul tehnologiei, că unele radiații din univers sunt în realitate mai intense și mai luminoase decât le percepem, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință să revină asupra teoriei privind formarea universului, întrucat nu se înțelege cauza și tipul de radiație ce a determinat această explozie uriașă - Big Bang. Deci, sursa energiei responsabile de expansiunea întregului Univers este de origine necunoscută, iar materia “neagră” și găurile negre nu sunt negre, ci luminoase, asemeni unor mici sori, datorită emisiei de radiație luminică cu lungimi de undă imperceptibile ochiului fizic.
Drept urmare, Nikodem Poplawski de la Universitatea New Haven, Marea Britanie, lansează următoarea ipoteză: universul nostru s-a născaut dintr-un univers-gaură neagră și totodată, la rândul sau, universul nostru se află tot într-o gaură neagră. Teoria lui Poplawski se bazează pe ideea faptului că înainte de Big Bang a existat ceva, probabil un fel de „sămânță”, care s-a format în interiorul unei găuri negre. Această minusculă „sămânță” a avut suficientă energie și inteligență ca să dea naştere întregului univers pe care îl cunoaștem noi. Teoria pornește de la mecanica cuantică: cu ajutorul gravitației cuantice se poate descrie comportamentul undelor și particulelor în interiorul găurilor negre. Acestea posedă o forță centrifugă interioară care le pune în mișcare, cunoscută și sub denumirea de “spin”, “răsucire”, “torsiune” sau “mișcare spiralată”. Mecanismul de torsiune îi determină pe cercetatori să creadă că fiecare gaură neagră este capabila sa produca un univers nou. Astfel, universul in care ne aflam noi se afla intr-o gaura neagra care se află într-un alt univers.
Mai mult, cosmologul rus Viaceslav Dokuchaev de la Institutul de Cercetare Nucleară din Moscova spune că în interiorul găurii negre, dincolo de orizontul Cauchy, pot exista forme de viață și chiar civilizații avansate de nivelul III pe scara Kardaschev, prin comparație cu a noastră care încearcă să atingă nivelul I. Așadar, fizicienii au ajuns la concluzia că în fiecare gaură neagră există un alt univers și chiar și al nostru este într-o imensă gaură neagră aflată într-un alt univers.
Tributar teoriei lui Poplawski, gaura neagră, în calitatea sa de pasaj-vortex cu potențial și proprieti atat de creator, cât și de extractor, este mentionată și de către alți cercetători (ex.:Hawking, paradoxul E.P.R enuntat de Einstein, Podolski, Rosen), de pildă găurile negre din centrul galaxiilor, cum este și cazul celei din centrul Căii Lactee descoperită în 1998, sau cele descoperite în mijlocul stelelor și planetelor tinere aflate în proces de formare; amintesc aici de doctorandul Nienke van der Marel de la Leiden Observatory din Olanda, care în 2013 orientandu-și telescopul către sistemul Oph-IRS 48 a descoperit procesul formării planetelor, și anume o gaură centrală în jurul căreia se rotește asemeni unui inel un nor de molecule. Același fenomen privind începuturile formării planetelor, deci și a unui sistem solar, a fost identificat în discul protoplanetar al stelei HD 100546 situată la o distanță de 325 de ani lumină de Terra. Dovada constă în acea regiune imensă de spațiu vid complet lipsită de materie, în jurul căreia deja orbitează un nor de particule. Sunt create, așadar, condiții propice masei, coordonatelor spațio-temporale și orbitelor stelei și planetelor.
Acest moment descrie începutul procesului “nașterii” prin rotații de tip vortex a unor găuri negre dintr-o altă gaură neagră; adică stelele sunt unde-materie “născute” sau formate din undele altor stele, dar din stele mai mari, toate alcătuind o societate stelară și o conștiință colectivă. Găurile negre din interiorul planetelor s-au format dintr-o undă de tip gaură neagră mai mare aflată într-un Soare. Odată cu deplasarea și îndepartarea găurii negre “copil”, adică a planetei, față de regiunea în care s-a nascut – de “casa” (de Soare), ea își creează la exterior un înveliș de materie adecvat cu ajutorul celor două forțe “moștenite”: forța electrică și forța magnetică. Procesul în sine fiind precum o zestre genetică cosmică, s-a transmis și în cazul Soarelui “mamă”, acesta formandu-se într-un alt loc al universului dintr-o undă de tip gaură neagră mult mai mare – Soarele “bunică”. Ipoteza enunțată aici este susținută de teoria elaborată în 2012 a unor astronomi. Potrivit acestora, simultan cu evenimentul cosmic al nașterii Soarelui nostru, s-au format o mulțime de alți sori “surori” (183 conform simularilor), care astăzi sunt răspândiți prin alte regiuni ale Căii Lactee. Fenomenul poate fi verificat. Amintesc în acest sens de exemplul fotonilor-perechi născuți din același atom de calciu, proces demonstrat deja pe cale științifică la începutul anilor '80 de fizicianul francez Alain Aspect de la Institutul de Optică al Universitatii d’Orsay din Paris. Mai mult, dacă unuia dintre fotoni i se schimbă polaritatea (spin-ul), instantaneu se modifică și polaritatea fotonului pereche, chiar daca aceștia se află aproape sau la distanțe astronomice unul față de celălalt. Același proces de modificare a polarității are loc în prezent și il putem observa la schimbarea polilor magnetici ai Soarelui și ai planetelor din sistemul nostru solar, inclusiv la Terra.
În experimentul menționat s-a constatat, de asemenea, că fotonii corelați rezultați din același atom comunică între ei „telepatic” pe calea undelor, cu viteza superluminică. Hiper-comunicarea sau comunicarea telepatică are loc și la nivel de ADN, descoperire realizaă de cercetatorul rus Pjotr Garajajev, dar este accesibilă și la nivel astronomic între găurile negre, respectiv între planete, sori și galaxii. Putem corela hipercomunicarea și hiperspaţiul dintre planete, sori și galaxii cu o imensă undă răsucită ce unește toate corpurile cerești sau cu gradele de rudenie ale unei familii și arborele ei genealogic, unde principalele proprietăți cosmice se transmit asemeni ADN-ului uman. Astfel, se răspunde la întrebarea, cum are loc emisia, transmisiunea și recepția informațiilor: pe calea undelor ce alcătuiesc câmpurile electromagnetice. Aceste unde electromagnetice emise de o planetă sau un soare sunt precum undele spiralate (apararent concentrice la nivel local) și unduitoare ale apei de la suprafața unui lac. Se propagă în mod continuu în univers și oferă posibilitatea formării masei infinite. Mai precis, unda ce formează radiația găurii negre din interiorul Soarelui nostru, se ramifică într-o nouă radiație-undă, cu polaritate sudică. Se curbează, răsucește și rotește spiralat, formând polaritatea nordică a următoarei găuri-negre, respectiv cea din interiorul planetei Mercur. Tot în mișcari spiralate această undă concentrează energia și formează materia. Acest model de ramificare a format întregul sistem solar. Traseul însuși prin natura sa spiralată și meandrică constituie și ceea ce literatura științifică numește portaluri sau găuri de vierme. Mai mult, gaura neagră din Soare este legată de găurile negre ale sorilor “surori” precum și de gaura neagră din interiorul Soarelui –“mamă”. În altă ordine de idei, grație prezentei în interiorul fiecărui Soare și fiecărei planete a găurii centrale, ce emite și absoarbe în mod controlat radiații luminoase și materie, putem realiza călătorii interplanetare, intersolare sau intergalactice. Călătorim în afara spațiului-timp creat de masă, traversând universurile prin găurile de vierme create de găurile negre-sori, utilizând polaritatea câmpurilor și undelor generate. Jocul forțelor electrice și magnetice, precum și călătoriile interstelare erau familiare și dacilor.
Articol publicat în revista COSMOS, București, Septembrie, 2017
Articole:
- Curent: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (I)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (II)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (III)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (IV)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (V)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (VI)
Bibliografie:
- "Despățiți la naștere. Soarele are o mulțime de frați gemeni răspândiți prin galaxie" http://www.descopera.ro/dnews/9520871-despartiti-la-nastere-soarele-are-o-multime-de-frati-gemeni-raspanditi-prin-galaxie-video
- "How the Sun and its Siblings were separated at Birth", https://www.newscientist.com/blogs/nstv/2012/04/how-the-sun-and-its-siblings-were-separated-at-birth.html
