Simbolurile lăsate de civilizațiile antice evocă o înaltă și revelatoare înțelepciune privind fenomenele cosmogonice. Ele au rolul de a concentra și conserva adevăruri sacre, motiv pentru care în articolul de față ne propunem să extindem orizontul cunoașterii privind semnificatia a două simboluri cosmogonice ale Universului, păstrate cu deosebită considerație în limbajul artistic, și anume cercul și spirala. În sprijinul celor prezentate mai jos, descoperirile științifice ne vor ajuta să exemplificam din mecanismul peisajului cosmic.
Din cazuistica consemnată de ramura astronomică știm de jeturile luminoase plasmatice și de prezența apei, a gazului și a prafului din câmpurile electromagnetice ale găurilor negre aflate în cadrul galaxiilor și quasarilor. O descoperire recentă în acest sens este cea a grupului de cercetători din cadrul Institutului Max Planck care, utilizând un telescop 100 m Effelsberg, a detectat vapori de apă în prezența găurilor negre din quasarul MG J0414+0534 aflat la o distanță de 11.1 miliarde de ani-lumină. Un spectru mai larg privind fenomenele și efectele care au loc în apropierea găurilor negre il oferă galaxia Messier 87 din centrul clusterului Virgo (Fecioară) situat la 55 de milioane ani-lumină. Galaxia a trezit interesul cercetătorilor de la NASA și ESA, mulțumită imaginilor preluate timp de 13 ani de satelitul Hubble privind fluxurile de lumină plasmatică lungi de 5 000 ani-lumină, care se înălțau prin mișcări spiralate de tip tirbuson cu viteze mai mari decât cea a luminii de aproximativ 300 000 km/s, cunoscută în prezent. De asemenea, fotografiile indică și structură spiralată, ondulată și încolacită a undelor magnetice ce alcătuiesc câmpul magnetic al găurii negre, acesta la rându-i determinand mișcări curbate și asupra fluxurilor plasmatice și particulelor. Făcându-se totodată analogii cu deplasarea stelelor sau cu dezvoltarea formelor de viață în Univers, se observă același fenomen: de pildă, gaura neagră din soarele sistemului nostru solar se deplasează pe unde magnetice în rotații spiralate către steaua Vega din constelația Lira, atrăgând după ea și planetele tot prin mișcări spiralate. Fenomenul este similar cu o caracatiță, unde brațele sunt coordonate spiralate spațio-temporale ale câmpului electromagnetic și gravitațional al Soarelui. Mai mult, rotațiile amprentează chiar și forma unor galaxii precum cea a galaxiei noastre Calea Lactee, a galaxiei Caldwell 5 din constelația Camelopardalis (Girafa), a galaxiei M83 ş.a.m.d.; printr-un tipar fractalic, aceeași mișcare a undei magnetice subscrie și în ADN-ul și forma organismelor vii de la nivelul solului. De exemplu, fibra lemnoasă a copacilor sequoia, care are rolul de a transporta apa din sol către frunze, este tubulară, lungă, subţire și înconjurată în formă elicoidală spre exterior de mici fibre de celuloză.
Așadar, este demn de reținut că la o anumită distanță de gaura neagră, fie cea din spațiul cosmic, fie cea din atom, lumina urmează direcția undei magnetice, undă care se curbează asemeni unei bucle de păr. În concordanță cu voința găurii negre, unda magnetică și fotonică creează coordonatele spațio-temporale, respectiv frecvența unei realități cu o masa specifică. Astfel, întregul spectru de unde electromagnetice creează întregul câmp electromagnetic, respectiv întregul spațiu-timp al găurii negre. Însă, dacă se ridică vibrația fotonilor, crește energia și se pierde din masă: aceștia se pot deplasa pe undele magnetice cu viteze mai mari de 300 000 km/s. Aceasta noua stare a razei de lumina îi permite să existe simultan în starea conștientă de particulă-foton și în starea de undă energetică magnetică. Este o nouă realitate curbată de tip cerc-spirală, unde raza de lumină se deplasează cu o viteză atât de mare, încat se îndoaie. Ajunge la destinație înainte de a pleca și își vede “spatele”. Drept urmare, informația este omniprezentă întrucât trecutul, prezentul și viitorul există simultan. Un fapt îmbucurător în acest sens îl reprezintă studiul cercetătorilor de la Universitatea Tehnică și de Știință din Zurich și de la Universitatea din Miami, potrivit căruia modelul de deplasare ciculară a unei raze de lumină în apropierea unei găuri negre se regăsește și aici pe Terra. Acesta a fost intitulat “inele Agulhas” și descriu vârtejurile de apă care transportă aceeași cantitate de apă de aproape un an și din a căror rotație nimic nu le scapă, nici măcar o picătură. Aceste vârtejuri au fost descoperite în toate oceanele, număul lor crescând în sudul oceanului Atlantic. S-a mai constatat că pe măsura ce se apropie de țărmul unui continent, inelele de apă se desfac în spirale.
În concluzie, modelul undei magnetice, prezent la scara universului și în structura corpurilor organismelor vii, legitimat în limbajul artistic ca o linie circulară sau spiralată, reprezintă de fapt o cheie cosmică a propriei noastre vieți.
Articol publicat în revista COSMOS, Octombrie, 2017
Articole:
- Precedent: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (I)
- Curent: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (II)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (III)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (IV)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (V)
- Următor: Vortexuri, spirale și meandre cosmice (VI)
Bibliografie:
- “Hubble follows spiral flow of black-hole-powered jet”, 2013, https://www.spacetelescope.org/images/opo1332a/
- "Nature Tech: The material world (BBC)", 2006 https://www.youtube.com/watch?v=neeP9v_x3os&index=211&list=FLRMJ8IbAZYrOQgZ_XPAPlSw
- "Scientists find 'black holes' at sea: The ocean whirlpools from which nothing can ever escape - not even water”, autor Ellie Zolfagharifard, 2013, http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2430041/Scientists-black-holes-EARTH-Oceanic-whirlpools-thought-work-way-space-phenomena.html#ixzz4tUwa4dQK
