Itinerariul curenților electrici este în aceeași direcție cu cea a liniilor câmpurilor magnetice. O funcție dominantă în acest sens o deține rotația miezului globului pământesc în jurul Soarelui. Tributar, există influențe și din partea Lunii și a celorlalte planete din sistemul solar, drept dovadă stau schimbările zilnice și anuale ale direcției câmpului magnetic, respectiv ale miezului planetei. De exemplu, măsuratorile privind pulsul electromagnetic al Pământului efectuate în zonele seismice din aria lacului Baikal de către Yury P. Malyshko si Sergey Yu de la Institutul de Monitorizare a Sistemelor Climatice și Ecologice, din cadrul Academiei de Științe din Rusia, demonstrează relația dintre Soare, activitatea miezului planetar și fenomenele naturale. Odată cu mișcarea din interior se balansează și planeta, schimbându-se intensitatea pulsului câmpului electromagnetic pe parcursul zilelor, nopților și anotimpurilor. De pildă, ea este semnificativ redusă în emisfera nordică în cursul lunilor de iarnă, când zilele sunt mai scurte și nopțile mai lungi, deoarece miezul este orientat către emisfera sudică, iar atunci au loc multe furtuni.

Drept urmare, într-un câmp magnetic cum este cel al Pământului orice particulă încărcată electric urmează și se rotește spiralat de-a lungul liniilor câmpului magnetic, efectuând permanent mișcări în bucle. Practic unda se spiralează în jurul propriei axe formând buclă, adică particula. Astfel, susținut de o exemplară bibliografie terestră și cosmică, omul înțelege că fenomenologia propagarii undelor este bogat reprezentată nu doar în cazuistica câmpurilor electromagnetice și a sunetelor radio, dar o întâlnim și în atmosferă, în mediul acvatic și subteran, ca și în sori și galaxii. Din suita exemplificată începem cu mecanismul de producere și de spargere în apropierea țărmului a valurilor de la suprafața lacurilor, mărilor și oceanelor. Întrucât circulația apei are loc de-a lungul liniilor de flux magnetic aferente ambianței câmpului magnetic și geomagnetic, sunt generați curenți electrici și magnetici secundari. În conformitate cu geometria acestor curenți câmpul magnetic al oceanului pare ca fiind toroidal și poloidal, mișcările poloidale circulare și verticale fiind responsabile pentru ridicarea și umflarea unor zone de la suprafața acvatică. Astfel, formarea valurilor este precedată de inducții electromagnetice, emisii și semnale magnetice. Alți factori determinanți sunt distanța parcursă și viteza vântului din troposferă (stratul atmosferic cel mai apropiat de sol) ce acționează asupra stratului de apă, adâncimea, relieful subacvatic și valurile seismice produse de cutremure și vulcani submarini, urmare deplasării plăcilor tectonice. Observăm că suprafața oceanică se conformează undei de energie: mișcarea circulară împinge, ridică și unduiește un anumit volum de apă, formând creasta sau coama valului, iar altă cantitate de apă coboară, formând valea valului. Odată cu apropierea de țărm, solul crește în înalțime față de fundul mării și nivelul apei. Densitatea și forța de frecare a pământului reduc din viteza de deplasare, drept urmare partea de dedesubt a valului încetinește, în timp ce coama continuă să înainteze și să se curbeze, descriind linii tot mai mici și mai spiralate. Mișcarea este denumită talaz sau unda Kelvin-Helmholtz (KH) și este consemnată și la masa de picături de apă sau de cristale de gheață din atmosferă, cunoscută generic ca nori. Nefologia explică formarea norilor cu aspect de val tot prin forța de frecare: diferența de densitate și viteza dintre două straturi constă în faptul că cel uşor, de pildă vântul, se deplasează prin sau deasupra celui greu, de exemplu stratul de nori. Astfel se formează aceste vortexuri spiralate și norii capată aspectul de valuri rostologolite, afirmă meteorologul Chris Spears de la CBS Denver.

Undele Kelvin-Helmholtz (KH) se bucură de atenție și din partea cercetătorilor din alte domenii. Eyal Heifetza, Shmuel Marcoa - profesori în seismologie la Universitatea Tel-Aviv, Israel şi Amotz Agnonb, profesor la Institutul de Științe ale Pământului, din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim, Israel, au studiat depunerile și acumularile de minerale deformate la sfârșitul Pleistocenului (Erei Glaciare) din fostul lac Lisan, aflat în peninsula cu același nume, din bazinul mării continentale - Marea Moartă (Marea Sărată). Falia tectonică a mării se întinde pe o arie de 1200 km între cea arabică și cea africană. Modificarea straturilor de roci este corelată cu activitatea seismică. Întrucât cutremurele au depășit 5.5 grade pe scara Richter, impactul și intensitatea au determinat plierea sedimentelor sub forma talazurilor KH. Aceleași rezultate sunt identificate la activitatea faliei Nojima din sud-vestul Japoniei. Diagnosticarea cu unde KH se datorează rezonanței de rotație a electronilor și rocilor încovoiate din zonele de alunecare. Forța de frecare dintre straturi a dus la temperaturi mai mari de 350 °C și la magnetizarea puternică a mineralelor, drept urmare găsindu-se magnetit. Similar și la falia Chelungpu din Taiwan, concluzionandu-se prezența radiațiilor electromagnetice în timpul cutremurelor și înregistrarea orientărilor câmpului magnetic post-seismice.

Totul începe cu mișcarea de eliberare a energiei, caracterizată prin unde rotative și răsucite. Deseori s-a observat că există o concordanță între ele. Instrumentele specifice au înregistrat aceasta armonie în undele de adâncime primare și secundare, particulele de rocă fiind împinse perpendicular pe direcția pe care circulă unda. Astfel, rezultă prima perioadă de ondulare asociată dislocării scoarței Pământului. Ulterior undele ajung la suprafață sub forma valurilor de la suprafața apei, terenul mișcându-se pe direcția de propagare. Ele pot fi detectate și pe partea opusă a planetei, respectiv a punctului din care a plecat cutremurul.

Prezența undelor și vartejurilor KH s-a constatat și la magnetopauza Pământului. În timpul rotației în jurul propriei axe, jumătate din porțiunea globului este orientată către Soare și locuitorii ei beneficiază de lumină, vortexurile KH facilitând astfel transferul energiei solare către planetă. Câmpul magnetic solar se unește cu cel al planetei, drept urmare energiile și plasma urmează alinierea liniilor magnetice spiralate și răsucite dintre cele două corpuri cerești. Odată cu acest transfer, se transmit și implusuri cinetice. Ritmul Kelvin-Helmholtz s-a descoperit și la planetele din vecinatatea noastră, de pildă la Mercur, Jupiter, Saturn. Drept urmare cercetătorii au dedus existenţa unor câmpuri magnetice interplanetare. Tipologia acestor unde abundă și în clusterul de galaxii Perseu din constelația Perseu, dar sunt pictate și de om cu o rigoare exemplară și pe artefactele neolitice și antice (vase ceramice, podoabe).

Articol publicat în revista COSMOS, București, februarie, 2018

Articol:

1. Precedent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (I)
2. Precedent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (II)
3. Precedent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (III)
4. Precedent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (IV)
5. Precedent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (V)
6. Curent: Vortexuri, spirale si meandre cosmice (VI)

Bibliografie:

1. "NASA Mission Uncovers Dance of Electrons in Space" https://www.nasa.gov/feature/goddard/2017/nasa-mission-uncovers-dance-of-electrons-in-space
2. "On the Nature of the Magnetic Field of the Earth and Other Planets", Vladimir Danilov, Progress in Phisics, Vol. 12, 2016 http://www.ptep-online.com/2016/PP-44-08.PDF
3. "NASA's Magnetospheric Multiscale Mission Locates Elusive Electron Act", 2018, https://www.nasa.gov/feature/goddard/2018/nasa-s-magnetospheric-multiscale-mission-locates-elusive-electron-act
4. "Magnetic Fields" https://www.euro-fusion.org/magnetic-fields/
5. "Apparent Aeromagnetic Wavelenghts of the Magnetic Signals of Ocean Swell", 2014, Ted Lilley, Karen Weitemeyer, https://www.researchgate.net/publication/229042420_Apparent_Aeromagnetic_Wavelengths_of_the_Magnetic_Signals_of_Ocean_Swell
6. "Ocean Circulation Generated Magnetic Signals ", 2016, https://geomag.us/~geomagus/info/Smaus/Doc/Manoj_EPS_swarm.pdf
7. "Sea-surface Observations of the Magnetic Signals of Ocean Swells", 2004, F. E. M. Lilley, Peter Robert Milligan, AP Hitchman, https://www.researchgate.net/publication/254411395_Sea-surface_observations_of_the_magnetic_signals_of_ocean_swells
8. "Waves", the Geographer Online, http://www.thegeographeronline.net/coasts.html
9. "Breaking Waves aren't just for the Ocean", Community Cloud Atlas, https://communitycloudatlas.wordpress.com/category/kelvin-helmholtz-waves/
10. "What Causes these waves in the Sky? Scientists explain amazing weather pattern over Colorado", 2015, http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3301225/What-caused-strange-clouds-form-Colorado-Scientists-explain-weather-pattern-creates-ocean-sky.html
11. "Examination of Kelvin-Helmholtz Instability as a Mechanism of Deformation in the Lisan Formation, Dead Sea Basin", 2009, http://www.tau.ac.il/~shmulikm/Nadav_W/page2/files/Nadav-MSc-low.pdf
12. "Generation of Billow-like Wavy Folds by Fluidization at High Temperature in Nojima Fault Gouge: microscopic and rock magnetic perspectives" https://earth-planets-space.springeropen.com/articles/10.1186/s40623-017-0638-y
13. "Electromagnetic Radiations Associated with Major Earthquakes" YukioFujinawaaKozoTakahashib
14. "Seismic rotation waves: basic elements of theory and recording", 2003, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0031920197001179 si https://www.newscientist.com/article/dn2395-electromagnetic-signals-can-predict-earthquakes/
15. "Spin and Twist Motions in the Earthquake Preparation Processes: Analysis of Recors", 2010, http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.595.4433&rep=rep1&type=pdf
16. "NASA Data Shows Surfer-Shaped Waves in Near-Earth Space", 2015, Krzysztof P. Teisseyre
17.  “The Sun from Space”, Kenneth R. Lang, p.202, 348
18. "Kelvin-Helmholtz Instability of Twisted Magnetic Flux Tubes in the Solar Wind", T. V. Zaqarashvili, Z. Vörös, I. Zhelyazkov, Astronomy and Astrophysics, A&A 561, A62 (2014) DOI: 10.1051/0004-6361/201322808 c ESO 2013 https://www.aanda.org/articles/aa/pdf/2014/01/aa22808-13.pdf
19. "Scientists Find Giant Wave Rolling Through the Perseus Galaxy Cluster", 2017, https://www.nasa.gov/feature/goddard/2017/scientists-find-giant-wave-rolling-through-the-perseus-galaxy-cluster