Signora San Felice - Alexandre Dumas

Signora San-Felice nu-i o plăzmuire, ci a trăit aievea la Neapole, în timpul Revoluţiei din 1799. „Execuţia nenorocitei signora San-Felice fu ultima ce avu loc la Neapole. Bonaparte, pe care căpitanul Skinner îl văzuse trecând pe Muiron, după prevederile regelui Ferdinand, înşelând vigilenţa amiralului Keith, debarca, la 8 octombrie, la Frejus; la 9 noiembrie următor, dădea lovitura de stat cunoscută sub numele de 18 Brumar «1799»; la 14 iunie, câştiga bătălia de la Marengo şi, iscălind pacea cu Austria şi cele Două-Sicilii, pretindea lui Ferdinand sfârşitul supliciilor, deschiderea porţilor închisorilor şi întoarcerea exilaţilor.”

1. CORESPONDENŢĂ REGALĂ.

Din proclamaţia regelui1, se vede în ce stare era curtea din Palermo la vestea trecerii flotei franceze în Mediterana.

În capitolul acesta vom pune sub ochii cititorilor noştri scrisori ale reginei. Ele întregesc tabloul temerilor regale şi, totodată, vor da o idee exactă de felul cum privea lucrurile Carolina2.

17 mai „Prin prezenta, vin să vorbesc cu Eminenţa Voastră despre ştirile bune şi rele pe care le-am primit. începând cu cele triste, veţi şti că flota franceză, plecată din Brest la 25 aprilie, a trecut prin strâmtoarea Gibraltar şi a intrat în Mediterana la 5 iunie, înşelând vigilenţa flotei engleze, al cărei comandant îşi băgase în cap că Directoratul hotărâse să întreprindă o expediţie în Irlanda, şi, încredinţat că într-acolo se îndrepta flota, nu se îngrijorase. Fapt este că a trecut prin strâmtoare şi că, împreună cu bastimente de război cât şi cu altele, numără treizeci şi cinci de vase. Or, sporind sau fiind sigur că flota franceză nu va scăpa de vegherea a două flote engleze şi că, păzită de amiralul Bridgeport şi de amiralul Jarvis, strâmtoarea Gibraltar îi era închisă, lordul Nelson şi-a împărţit şi subîmpărţit escadra în aşa fel, încât se afla la Palermo cu o singură navă şi un vas de război portughez, adică doi împotriva a douăzeci şi doi sau douăzeci şi trei. Vă daţi seama că ne-am alarmat şi am trimis mesageri în toate părţile pentru a reuni la Palermo cât mai multe bastimente cu putinţă. Aşa că, total sau în parte, blocada de la Neapole şi de la Malta se va ridica, dat fiind că Nelson trebuie să adune cât mai multe forţe pentru a ne scăpa de un bombardament sau de un atac. Dar, cum au şi trecut unsprezece zile fără să se fi zărit vreun vas francez, încep să sper că escadra republicană s-a dus la Toulon să ia trupe de debarcare şi că, deci, armata contelui de Saint-Vincent va avea răgazul să se alipească de cea a lordului Nelson, iar amândouă, reunite, vor putea nu numai să ţină piept francezilor, ba chiar să-i şi bată.

Cât despre mine, iată ce-mi închipui: expediţia franceză are drept scop să ridice asediul Maltei, iar de acolo să alerge în Egipt să-l ia pe Bonaparte şi să-l readucă în Italia. Oricum ar fi, vestea ne-a tulburat cu desăvârşire.

S-ar mai putea ca, ridicând blocada Neapolului, flota franceză să apuce de-a dreptul spre Constantinopol ca să provoace o mare diversiune ruşilor şi turcilor.

De asemenea, se prea poate ca flota franceză să aibă misiunea de-a ridica blocada Neapolului, de-a lua trupele franceze şi, adăugându-le câteva mii dintre fanaticii noştri, să atace Sicilia.

Dar cum toate aceste operaţii cer timp, vom avea şi noi când să-i dăm o escadră lui Nelson, care se va uni cu contele Saint-Vincent, şi atunci va putea să lupte împotriva francezilor cu puteri egale. Acum, singura frică este ca flota din Cadix, găsindu-se fără blocadă şi, deci, liberă de-a se mişca, să nu vină să sporească numărul inamicilor noştri. Şi tot părerea mea e ca francezii se vor strădui din răsputeri să ajungă la rezultatul ăsta. În sfârşit, mai sunt câteva zile şi vom şti de ce să ne temem sau ce să sperăm. în tot cazul, dacă avem norocul să învingem această escadră, totul se va isprăvi, francezii nemaiavând altele să ni le opună. Dar cine poate spune ce se va întâmpla, dacă se aruncă asupra noastră, înainte de reunirea lui Nelson cu contele Saint-Vincent?