Secretul Afacerilor Trigger - Edgar Wallace

 Urcând agale pe Regent Street, domnul Luke zări noua clădire ce fusese terminată înaintea întoarcerii sale din călătoria în America de Sud; se opri deci cu mâinile în buzunare şi o examină cu atenţie.

 Deasupra ferestrelor de la primele etaje se puteau observa două T-uri aurite aşezate în chip de monogramă, iar dedesubt, o panglică verde răsucită, sugerând un nod gordian.

 Omul surâse; rezultatul era şi decorativ, şi discret, şi comercial. Fără flamuri strălucitoare sau înscrisuri ostentative care să atragă atenţia asupra priceperii domnului Joe Trigger sau a „tranzacţiilor” sale; cele două T-uri aurite şi panglica verde se armonizau foarte bine cu intrarea de marmură, cu micile birouri de acaju şi cu şirurile de lămpi electrice de pe plafon. S-ar fi putut crede că era vorba de o bancă sau de sediul unei companii de navigaţie.

 Domnul Luke scoase din buzunar un ziar în cuprinsul căruia se putea citi următorul anunţ:

 Tranzacţiile Trigger.

 Tranzacţia nr. 7 se va efectua între 1 şi 15 septembrie. Participanţii sunt invitaţi să-şi precizeze cât mai grabnic opţiunile.

 Listele se vor închide pe 31 august la orele 12 şi nu se vor redeschide înainte de 16 septembrie, la prânz.

 Gentlemanii integri care doresc să figureze pe lista directorilor se vor adresa la:

 Secretariatul Tranzacţiilor Trigger.

 Firma „Panglica Verde”

 704, Lower Street. W. 1.

 Luke citi anunţul tipărit pe un spaţiu amplu, împături ziarul, îl băgă în buzunar şi îşi reluă plimbarea.„Gentlemanii integri”: din această formulare se ghicea imediat caracterul distins al afacerilor domnului Trigger. Era mult mai uşor să obţii intrarea într-un club puţin accesibil din West End decât să figurezi în registrul domnului Trigger!

 Luke traversă Piccadilly Circus şi aruncă o privire ceasului din vitrina unui bijutier, se felicită pentru perfecta sa punctualitate; avea o rezervă de 5 minute.

 Pe Wardour Street există un restaurant renumit pentru dineurile sale, dar care, la ora prânzului, atrage puţini clienţi, căci aceştia preferă zgomotul şi agitaţia sălilor aglomerate liniştei unui separeu. Acest local avea trei intrări, iar Luke le ştia pe toate, în ce separeu trebuia oare să intre? N-o ştia exact, dar un chelner, luându-l drept cel de al patrulea comesean aşteptat, îi arătă o uşă.

 Intră fără să bată; trei bărbaţi, care tocmai îşi luau prânzul, îşi ridicară în acelaşi timp privirile.

 Unul dintre ei era un uriaş cu faţa stacojie, umeri largi şi păr sur, stufos. Cel de al doilea, şi el solid, avea faţa foarte palidă şi o expresie aproape la fel de întunecată ca şi culoarea hainelor sale; al treilea era scund, gras şi cu cei mai mici ochi negri văzuţi vreodată pe o faţă atât de deschisă.

 — Bună ziua şi Dumnezeu să binecuvânteze această adunare, spuse noul sosit, închizând uşa în urma sa şi aşezându-se pe un scaun liber. Rustem nu poate veni, continuă el; vaporul lui are întârziere din pricina ceţii de pe Canalul Mânecii. De ce n-o fi luat avionul? Asta nu pot înţelege; dacă aş fi avut averea lui…

 — Ascultă, Luke; cine naiba ţi-a cerut să vii aici? Strigă uriaşul cu faţa stacojie.

 — Nimeni, doctore, răspunse Luke.

 Noul venit era subţire, brun, tras la faţă, avea o privire ironică şi aerul cuiva care se plictiseşte.

 — Adevărul este că nu m-a chemat nimeni, continuă el. Deci, Trigger, spuse el adresându-se omuleţului cel gras, cum merg tranzacţiile? Aveţi într-adevăr nişte birouri foarte elegante! Eram pe punctul de a intra să cer un program. Mă gândeam că vei fi bucuros să afli că m-am întors din sudul însorit. Ei, Goodie, ce faci? Mergi la Doncaster sau la vreo înmormântare?

 Cel interpelat, meseanul cu faţa foarte palidă, nu răspunse, dar aruncă o ocheadă către vecinii săi.

 — Aici este o întâlnire particulară, se aprinse doctorul Blanter, cu faţa împurpurată subit de furie; nu avem nevoie de un blestemat de poliţist. Ieşi!

 Luke ocoli, la rândul lui masa, cu privirea.

 — Care este subiectul acestei întâlniri? Întrebă el; să fie vorba de stabilitatea programului pentru Doncaster? Ce escrocherie pregătiţi, Trigger? Îmi plac noile voastre birouri de pe Roger Street şi mai ales panglica verde aplicată la ferestre. Legătura de credinţă a îndrăgostiţilor, ei, da, asta găselniţă!

 Doctorul Blanter, care prin atitudinea şi felul său de a vorbi părea să fie şeful bandei, reuşi să-şi potolească furia:

 — Acum, ascultă, sergent…

 — Inspector, murmură celălalt. Promovat pentru servicii excepţionale.

 — Scuză-mă, inspectore, reluă doctorul Blanter căruia parcă i se pusese un nod în gât; ce s-o mai lungim, nu ai nici un drept să ne impui prezenţa dumitale aici. În ceea ce mă priveşte, nu vreau să am de-a face cu poliţiştii. Ei stau bine unde stau şi e preferabil să rămână acolo.

 — Poliţiştii, replică melancolic Luke, nu stau nicăieri; n-au loc, n-au cămin; nimeni nu-i iubeşte.

 — Aţi fost în vacanţă, domnule Luke? Întrebă Trigger grăsunul, încercând să îndulcească puţin conversaţia.

 — Da, în America de Sud. Splendidă ţară! Ar trebui să mergeţi acolo, doctore!

 — Sper, răspunse Blanter forţându-se să zâmbească, dar vezi, sunt un om foarte ocupat; încerc să-mi câştig existenţa din curse, ca şi aceşti domni…

 — Şi eu aş putea s-o fac, zise Luke, care avea obiceiul supărător de a-şi întrerupe interlocutorul, demolând astfel chiar şi cel mai abil discurs. Aş fi putut încasa mii de lire pe an dacă v-aş fi prins pe picior greşit.

 — Ne-ai văzut vreodată amestecaţi într-o afacere murdară? Întrebă doctorul, ridicând vocea. Ai auzit vreodată să fi făcut noi ceva reprobabil? Uite ce e, Luke, am început să mă satur şi de dumneata, şi de prezenţa dumitale aici. Mâine voi merge la prefectul poliţiei şi va ieşi cu ceartă!

 — Perfect! Cu atât mai bine. Mergeţi cu toţi să vă plângeţi prefectului poliţiei şi totul va merge strună.

 Doctorul Blanter se lăsă pe spătarul scaunului:

 — Deci despre ce este vorba? Întrebă el resemnat.

 Luke dădu din cap.

 — De nimic! Eu sunt pur şi simplu un „bau-bau” care-i sperie pe băieţeii cei răi! M-am gândit însă că veţi fi fericiţi să aflaţi că mă aflu la datorie, pregătit şi mereu pe recepţie! Cine va câştiga oare la Saint-Léger, domnule Trigger?

 Omuleţul cel gras se forţă să zâmbească; picături de sudoare îi apăruseră pe frunte.