Anchetele Inspectorului Rater - Edgar Wallace

CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CELEBRITATE A „CURŢII SCOŢIENE”

 Inspectorul şef OLIVER RATER era cunoscut mai degrabă ca ORATORUL, vocabulă obţinută prin reducerea prenumelui la o iniţială, căreia i-a anexat apoi nume la de familie. Geneza poreclei a fost astfel clarificată, dar mai puţin este cunoscut faptul că detectivul vorbea la general foarte puţin, astfel că supranumele mai dobândea şi o încărcătură ironică. Atât superiorii săi, cât şi ceilalţi oameni ştiau foarte bine că tăcerea era răscumpărată de o gândire profundă.

 Era înalt şi lat în umeri, avea trăsăturile feţei regulate şi nete, dar chipul său rămânea de obicei imobil. Indubitabil, prima impresie a persoanei cu care discuta era că inspectorul şef nu o crede. În afară de asta, conversaţia odată terminată, mai realiza şi că dl. Rater nu spusese nici zece cuvinte1

 Mai exista şi câte un infractor cara avea un alibi atât de solid, încât părea ridicol să-l arestezi. Când era pus însă în faţa Oratorului, deseori tăcerea mormântală a acestuia îl aducea la disperare, aşa că în cele din urmă spunea totuşi adevărul…

 1. VECINUL MISTERIOS.

 Dl. Giles păşi arogant şi sigur de sine în biroul inspectorului şef Rater. Deja din ţinuta lui se putea recunoaşte că n-avea a se teme de Scotland Yard. Un zâmbet se aşternu pe chipul său sănătos şi rumen, şi arăta într-adevăr ca o persoană care are conştiinţa curată.

 — Bună dimineaţa, d-le Rater. Foarte drăguţ din partea dvs. că mă întâmpinaţi. Când v-am scris mă întrebam: „cine ştie dacă acest domn foarte ocupat va avea un minut şi pentru mine?”

 — Ia loc Farmer2, îi spuse inspectorul şef.

 Vizitatorul zâmbi radios şi îşi trase un scaun în apropierea biroului. Porecla Farmer o primise din cauza imaginii sale înfloritoare.

 — Ştiţi cum stau lucrurile în lumea asta, dle. Rater. Dacă ai avut vreodată un conflict cât de mic cu poliţia şi vrei apoi să-ţi refaci existenţa, nu-ţi mai convine să ai de-a face cu ea.

 — Şi zici că te-ai cuminţit acum? întrebă Oratorul şi îl scrută circumspect

 — Indiscutabil. Ştiţi, nu merită să te ocupi de lucruri nelegale. Asta nu-i o noutate pentru dvs. În afară de asta, pot afirma că în ultimul timp am avut şi noroc. Un unchi de-al meu mi-a asigurat capitalul necesar pentru a începe o afacere. Slavă Domnului că nu prea ştia de greşelile trecului meu…

 — Dar de ce bussines3 te ocupi?

 Individul scoase din buzunar o carte de vizită şi i-o întinse peste birou.

 GILES & CO (FOST OLNEY, BROW & STERNER) REPREZENTANŢA 749, Canion Street E. C.

 — Reprezentanţa? Asta poate să însemne o groază de lucruri. Despre ce-i vorba de fapt? Eşti bookmaker?

 Dar Farmer era deţinătorul unei agenturi generale prospere.

 — Afacerea devine de la o lună la alta, tot mai rentabilă, declară el entuziasmat. Într-un an şi jumătate, firma s-a lansat atât de bine, încât, la ora actuală, cifra de afaceri s-a dublat. Unchiul meu… Of, mai bine să vă spun adevărul gol-goluţ, d-le Rater. Am cumpărat reprezentanţa asta cu banii mei, cu o mie două sute de lire sterline. Ştiţi că am fost dintotdeauna un tip prevăzător. Mi-am pus şi am nişte bani deoparte. N-ar avea nici un rost să vă spun poveşti. Sunteţi prea inteligent, aşa că n-am cum să îndrug verzi şi uscate. Dar mi-am propus deja de câtva timp să vă vizitez şi să vorbesc cu dvs…

 — Te-am zărit de curând în oraş, şi-am constatat că şi d-ta m-ai recunoscut, îl întrerupse Oratorul. Firma dumitale este absolut în regulă. Am pus să se verifice treaba asta.

 „Fermierul” radia.

 — Vedeţi, am spus eu că pe dl. Rater poate conta omul! De curând vorbeam cu soţia – şi să ştiţi că e într-adevăr o Lady – „Molly, nu există vrea persoană mai inteligentă decât dl. Inspector şef”. Chiar aşa i-am spus.

 — Deci te-ai căsătorit?

 Dl. Giles dădu din cap.

 — De un an şi jumătate. Şi v-aş ruga să veniţi la noi într-o duminică după amiază, la un ceai. Soţia mea este într-adevăr foarte primitoare şi o să vă placă. Şi este şi tare frumuşică. E adevărat că nu locuim într-o zonă prea distinsă – Acacia Street 908. Avem vreo câţiva vecini ciudaţi – mă rog… Cât de curând intenţionez să închiriez o locuinţă în Westend şi să mă mut. Dar aşa sunt eu, mereu am spus că trebuie mai întâi să economiseşti bănuţii şi apoi să-i cheltuieşti.

 — Acacia Street 908.

 Oratorul avea într-adevăr motive să se mire. Cunoştea Acacia Street. Era o stradă lungă pe care se găseau mici case individuale. Şi nu se aşteptase ca proprietarul firmei GILES & CO., care avea birourile în City, să locuiască atât de modest.

 — Trebuie să înţelegeţi punctul meu de vedere. Farmer punea mare preţ ca inspectorul şef să înţeleagă cât de modeste îi erau pretenţiile. Încerc acum să răzbat cinstit. Dar ce se întâmplă dacă mă mut în Westend şi stau într-o locuinţă mare? Poliţia începe imediat să cerceteze, eu îmi întâlnesc vechii prieteni şi uite aşa se iveşte ispita. Ba poate chiar că într-o zi ajung iar pe căi greşite. Vedeţi, asta înseamnă că m-aţi înţeles pe deplin, zise Farmer, apoi îşi luă pălăria de pe podea şi-o netezi. Cunoaşteţi pe un oarecare Smith… George Smith? întrebă el.

 Oratorul privi în tavan.

 — Un nume extraordinar de rar, zise el gânditor.

 Farmer rânji: