Curtezana - Andre Theuriet

Unchiul meu Aristide-Florentin Garaudel, — în termen familiar

„unchiul Flo” — face aproape de douăzeci şi cinci de ani comerţul

drogheriei cu toptanul la Villotte.

Din tată în fiu, toţi Garaudelii au fost droghişti. După moartea

bunicului meu Victor, Flo, în calitate de fiu mai mare şi iniţiat în

afaceri, ajunsese singurul proprietar al casei «Garaudel & fiu». El

este naşul meu şi mai tîrziu — cînd avui nenorocirea să pierd prea

de timpuriu pe mama mea Sidonia, văduva comandantului

Silmont, — unchiul a fost numit tutorele meu. Restrînsa mea

avere, compusă dintr-un venit de trei mii de franci, nu-i dădu

multă grijă şi putu să se dea cu totul unui negoţ ce-i aducea

frumoase cîştiguri. Pe atunci farmaciştii nu vindeau numai

specialităţi, ci singuri preparau medicamentele, iar doctorii care

se ţineau după preceptele vechi şi tradiţionale, făceau nişte reţete

complicate, a căror rezolvare bucura mult pe droghişti şi

farmacişti. Erau timpuri bune. Casa Garaudel se îmbogăţea

repede, avînd o clientelă numeroasă.

Unchiul Flo este în prezent unul din cei mai renumiţi

comercianţi din Villotte.

Deşi aproape de cincizeci de ani, el are statura isteaţă; uscăţiv,

spătos, cu părul castaniu încărunţit cu cîteva fire albe, umblă

sprinten şi se bucură de o sănătate perfectă. Sub sprîncenele

stufoase ochii lui aruncă priviri scînteietoare, iar nările mobile îi

dau o expresie pasionată şi voluptoasă; cu toate astea însă,

femeile nu l-au impresionat niciodată şi a rămas neînsurat, de

altfel este econom, şi cu toate că are o avere al cărei venit se urcă

la vreo patruzeci de mii franci trăieşte cumpătat, chiar catoliceşte,

în casa strămoşească din strada Cloueres, — o casă mare, zu-

grăvită cu galben şi cu înfăţişarea mohorîtă.

Pentru tot serviciul casei nu are decît un servitor, un băiat de

birou şi o îngrijitoare bătrînă.

Birourile şi magaziile sînt situate la catul de jos, de unde vine

un miros de doctorii care pătrunde în coridor şi în catul de sus.

Din curte intri în magazii pline cu tot felul de materii prime,

îngrămădite una peste alta: lăzi cu indigo şi diferite vopsele,

butoaie cu substanţe minerale, bidoane de petrol, tinichele cu fel

de fel de esenţe, şi altele. Ulucile acoperite cu viţă despart curtea

plină de zgomot, de o grădină liniştită care se întinde pînă la rîu.

Grădina e plină cu pomi: flori din belşug servesc de cîmp de

experienţă unchiului Flo, care se pretinde foarte ştiut în

pomicultură şi botanică. El se ocupă însemnînd rezultatul

observaţiilor sale. De cîţiva ani încoace, mania literară îl

urmăreşte.

Incepuse o lucrare pe care o copiase cu multă îngrijire pe hîrtie

ministerială şi fierbea de nerăbdare s-o vadă tipărită: «despre

tăierea mărului şi a părului în formă de fus». Fiind zgîrcit, căuta

pe vreun editor să i-o tipărească gratis, iar vanitatea sa de autor il

făcu să născocească un procedeu ingenios pentru a da la lumină

cu puţină cheltuială manuscrisul său. Fiind ales membru în

Societatea Arheologică şi Horticolă din Villotte, profită de o

şedinţă solemnă ca să-şi citească opera. Indrăzneala sa impuse

societăţii, care votă tipărirea manuscrisului pe cheltuiala ei. Intr-

una din zile, volumul ieşi de sub presa tipografiei prefecturii,

dăruind autorului o ediţie specială de cincizeci de volume cu o

scoarţă frumoasă unde strălucea acest titlu: