SCLEROZA MULTIPLĂ

Incertitudinea privind cauza sau mecanismul de dezvoltare al sclerozei multiple face ca prevenirea acesteia să nu fie, în prezent, o opțiune realistă. Mai mult, nu există tratamente curative disponibile pentru scleroza multiplă. Totuși, în ultimele două decenii, au fost dezvoltate mai multe medicamente modificatoare ale evoluției bolii, care reduc numărul de recăderi în forma recurent-remisivă a acesteia. Însă, amploarea în care aceste medicamente reduc povara bolii și gradul de dizabilitate este mai puțin clară. Cele mai utilizate medicamente modificatoare ale evoluției bolii sunt interferonii beta (1a și 1b) și acetatul de glatiramer, care reduc frecvența și, posibil, severitatea recăderilor. Deși aceste medicamente au fost introduse și în regiuni în curs de dezvoltare, costul lor ridicat face imposibil accesul multor pacienți la tratament.

Societatea Națională de Scleroză Multiplă din Statele Unite ale Americii a elaborat, de asemenea, mai multe ghiduri și recomandări, în principal pentru tratamentul medicamentos (cum ar fi schimbarea terapiei și intervenția timpurie). Până în prezent, nu există tratamente medicale eficiente pentru formele progresive ale bolii, iar rezultatele studiilor axate pe neuroprotecție și regenerare sunt așteptate cu mare interes.

Corticosteroizii sunt medicamentele de primă alegere pentru tratarea exacerbărilor și pot fi administrați în spital sau în ambulatoriu (această ultimă opțiune fiind, de regulă, preferată). Pe lângă strategiile care vizează reducerea impactului bolii, sunt disponibile medicamente pentru ameliorarea simptomelor frecvente în scleroza multiplă — cum ar fi disfuncțiile urinare, spasticitatea și durerea neuropată — iar acestea sunt bine stabilite și larg utilizate. Ghiduri europene au fost dezvoltate atât pentru utilizarea medicamentelor modificatoare ale bolii, cât și pentru tratamentul simptomatic.

Chiar dacă opțiunile de tratament medicamentos sunt relativ limitate, îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu scleroză multiplă poate fi susținută prin abordări moderne de reabilitare. Pentru pacienții cu dizabilitate moderată, exercițiile fizice (atât aerobice, cât și non-aerobice) s-au dovedit utile, la fel ca și fizioterapia.