Trista aventură a mătușii Mary -Teatru Vol I. Anca Delia Comăneanu
On Sale
$2.00
$2.00
CUVÂNT ÎNAINTE
Ca să fiu sinceră nu prea știu ce să mai spun în acest „Cuvânt înainte”. Am scris atât de mult în ultima vreme... și pe blog, și ca să reconstitui lumea în care am trăit... că uneori mi se pare că am secat pur și simplu izvorul cuvintelor...
Dar nu e așa... Mă așez la computer... scriu câteva vorbe și apoi totul reintră în normal... Izvorul e mereu proaspăt...
Găsiți în acest volum patru texte pe care le-am scris cu mulți ani în urmă. „Dezvelirea” e primul... a urmat „Trista aventură a Mătușii Mary”, „Cronică Electorală” și... „Spovedania”. Celelalte două piese „Iason și Medeea” și „Ultimul Richard” le voi publica mai târziu, în alt volum.
Primele trei au fost jucate la Radio. Între anii 1990 și 1991-92 a fost o mică deschidere de care am profitat din plin și eu și soțul meu, Hanibal Stănciulescu... După care ușa ne-a fost trântită în nas. Era o vorbă: „Când ți se închide o ușă în nas, ți se deschide o fereastră”. Nu a fost așa. Descrierea corectă a anilor ce au urmat este: „Când ți se trântește o ușă în nas, îți prinde și degetele”. Au urmat ani de prigoană cumplită, am vândut din cărți ca să supraviețuim... am răbdat de foame uneori... nu am mai putut publica... iar eu chiar n-am mai găsit de lucru pe nicăieri.
„Târgul” ne era propus din când în când, în speranța că vom ceda. Ni se cerea să mai dăm din talentul nostru și altora. Adică să facem scriitori din tot felul de nemernici ce trebuiau propulsați în viața publică... și dacă acceptam târgul, intram și noi într-o gașcă, aveam voie să respirăm un pic... dar numai un pic... dar mai mult decât orice altceva, trebuia să ne ținem gura... trebuia să ascultăm de cineva... de un Manipulator...
E prea lungă povestea ca să vă spun exact ce anume ne-au făcut... Multă vreme nici nu înțelegeam bine cine e la manete... Pentru că în jocul ăsta de-a racolatul și de-a terorizatul se băgaseră și străinii... din democrațiile avansate sau consolidate.... cum se numeau pe atunci. Până la urmă am înțeles... după ce Hanibal Stănciulescu a fost asasinat (2018), otrăvit fiind cu taliu. Am pus cap la cap toate amenințările, cine ne-a urmărit, modelul cultural după care s-a acționat și am descoperit că dincolo de toate vălurile se ascundea Biserica Catolică. Felul în care am fost izolați, persecutați, și torturați (ni s-a aplicat tortura chimică, nu cea pe care o știm din manualele de istorie că era aplicată de în mod obișnuit de Inchiziție!) reproduce un model care ia fost aplicat lui Giordano Bruno, lui Aldo Moro, lui Voltaire... și cu siguranță și altora...
Multe din întâmplările prin care am trecut le veți găsi pe blogul meu pe Wordpress.com/ancadeliacomaneanu... Și pe Payhip.com/Anca DeliaComaneanu
Veți înțelege de ce susțin că Biserica Catolică menține Inchiziția activă și că atacă orice intelectual pe care nu reușește să-l racoleze... Și asta se cheamă „mondializare”.
Am fost hăituiți fără milă, otrăviți în mod sistematic, izolați, denigrați și insultați cu orice prilej ce se ivea...
Hanibal Stănciulescu crescuse având în jur o mică livadă de meri, rămășiță a unei averi confiscate de comuniști... și spunea cu o uimire pe care nu și-o putea nicicum reține: „Am ajuns să-mi fie frică să mănânc mere...”... Dar nu numai de mere ne era teamă... Au fost multe tentative de asasinat îndreptate împotriva noastră.
Insultele curgeau gârlă de la cele mai obscure ființe din viața noastră. Uneori eram uimită cum persoane, pe care le consideram cu un nivel scăzut de inteligență, găseau atât de ușor ceva insultător să ne spună... La început nu înțelegeam cum de le duce capul să găsească așa de repede insulta... În timp am constatat că veneau cu scenariul scris dinainte... Sau poate aveau un dispozitiv electronic montat în ureche... Din acela cum vedem în filme...
Oricum, dacă aveți vreun prieten catolic, sau aflat în legături de prietenie cu ei, ocoliți-l. O să vă scutiți de multe neplăceri în viață...
Mă întorc la texte... Cam toate au fost modificate... chiar și la ultima transcriere... Dar structura și ideile pe care au fost construite nu a fost modificate... Așa că, deși au fost scrise cu ani în urmă, reevaluându-mi unele din experiențele pe care le-am avut, le-am adus la zi, nu cu ce se întâmplă pe mapamond ci cu ceea ce se întâmplă în lumea mea...
Ca să fiu sinceră nu prea știu ce să mai spun în acest „Cuvânt înainte”. Am scris atât de mult în ultima vreme... și pe blog, și ca să reconstitui lumea în care am trăit... că uneori mi se pare că am secat pur și simplu izvorul cuvintelor...
Dar nu e așa... Mă așez la computer... scriu câteva vorbe și apoi totul reintră în normal... Izvorul e mereu proaspăt...
Găsiți în acest volum patru texte pe care le-am scris cu mulți ani în urmă. „Dezvelirea” e primul... a urmat „Trista aventură a Mătușii Mary”, „Cronică Electorală” și... „Spovedania”. Celelalte două piese „Iason și Medeea” și „Ultimul Richard” le voi publica mai târziu, în alt volum.
Primele trei au fost jucate la Radio. Între anii 1990 și 1991-92 a fost o mică deschidere de care am profitat din plin și eu și soțul meu, Hanibal Stănciulescu... După care ușa ne-a fost trântită în nas. Era o vorbă: „Când ți se închide o ușă în nas, ți se deschide o fereastră”. Nu a fost așa. Descrierea corectă a anilor ce au urmat este: „Când ți se trântește o ușă în nas, îți prinde și degetele”. Au urmat ani de prigoană cumplită, am vândut din cărți ca să supraviețuim... am răbdat de foame uneori... nu am mai putut publica... iar eu chiar n-am mai găsit de lucru pe nicăieri.
„Târgul” ne era propus din când în când, în speranța că vom ceda. Ni se cerea să mai dăm din talentul nostru și altora. Adică să facem scriitori din tot felul de nemernici ce trebuiau propulsați în viața publică... și dacă acceptam târgul, intram și noi într-o gașcă, aveam voie să respirăm un pic... dar numai un pic... dar mai mult decât orice altceva, trebuia să ne ținem gura... trebuia să ascultăm de cineva... de un Manipulator...
E prea lungă povestea ca să vă spun exact ce anume ne-au făcut... Multă vreme nici nu înțelegeam bine cine e la manete... Pentru că în jocul ăsta de-a racolatul și de-a terorizatul se băgaseră și străinii... din democrațiile avansate sau consolidate.... cum se numeau pe atunci. Până la urmă am înțeles... după ce Hanibal Stănciulescu a fost asasinat (2018), otrăvit fiind cu taliu. Am pus cap la cap toate amenințările, cine ne-a urmărit, modelul cultural după care s-a acționat și am descoperit că dincolo de toate vălurile se ascundea Biserica Catolică. Felul în care am fost izolați, persecutați, și torturați (ni s-a aplicat tortura chimică, nu cea pe care o știm din manualele de istorie că era aplicată de în mod obișnuit de Inchiziție!) reproduce un model care ia fost aplicat lui Giordano Bruno, lui Aldo Moro, lui Voltaire... și cu siguranță și altora...
Multe din întâmplările prin care am trecut le veți găsi pe blogul meu pe Wordpress.com/ancadeliacomaneanu... Și pe Payhip.com/Anca DeliaComaneanu
Veți înțelege de ce susțin că Biserica Catolică menține Inchiziția activă și că atacă orice intelectual pe care nu reușește să-l racoleze... Și asta se cheamă „mondializare”.
Am fost hăituiți fără milă, otrăviți în mod sistematic, izolați, denigrați și insultați cu orice prilej ce se ivea...
Hanibal Stănciulescu crescuse având în jur o mică livadă de meri, rămășiță a unei averi confiscate de comuniști... și spunea cu o uimire pe care nu și-o putea nicicum reține: „Am ajuns să-mi fie frică să mănânc mere...”... Dar nu numai de mere ne era teamă... Au fost multe tentative de asasinat îndreptate împotriva noastră.
Insultele curgeau gârlă de la cele mai obscure ființe din viața noastră. Uneori eram uimită cum persoane, pe care le consideram cu un nivel scăzut de inteligență, găseau atât de ușor ceva insultător să ne spună... La început nu înțelegeam cum de le duce capul să găsească așa de repede insulta... În timp am constatat că veneau cu scenariul scris dinainte... Sau poate aveau un dispozitiv electronic montat în ureche... Din acela cum vedem în filme...
Oricum, dacă aveți vreun prieten catolic, sau aflat în legături de prietenie cu ei, ocoliți-l. O să vă scutiți de multe neplăceri în viață...
Mă întorc la texte... Cam toate au fost modificate... chiar și la ultima transcriere... Dar structura și ideile pe care au fost construite nu a fost modificate... Așa că, deși au fost scrise cu ani în urmă, reevaluându-mi unele din experiențele pe care le-am avut, le-am adus la zi, nu cu ce se întâmplă pe mapamond ci cu ceea ce se întâmplă în lumea mea...