Eco și erezia postmodernă de Hanibal Stănciulescu
On Sale
$2.00
$2.00
Apărută la Editura Universității București în 2007,sub titlul „Repere Italiene în Romanele lui Umberto Eco” cartea reprezintă teza de doctorat a lui Hanibal Stănciulescu, notată „SUMMA CUM LAUDE”.
Totuși, la sfârșitul acestui studiu, Hanibal Stănciulescu a rămas cu o mare întrebare pe care nu a putut s-o așeze în scris, ca nu care cumva să-i fie respinsă teza. Este Umberto Eco un impostor? Cărțile lui nu numai că sunt extrem de inegale ca valoare, dar par scrise de mai multe persoane.
Impostura intelectuală pare să se fi întins după al doilea război mondial în toată lumea. Dacă o să analizați opera celor care au scris cam până în anii 70, o să constatați nu numai o unitate stilistică evidentă dar și o subtilitate crescută cu fiecare nouă carte... Nu se întâmplă lucrul acesta nici la Eco, nici la Marin Preda...și nici la alții. La unii această diferență de calitate și stil apare chiar în interiorul unei singure cărți, cum e cartea „Păsările” a lui Alexandru Ivasiuc.
Cum de-a lungul anilor lui Hanibal Stănciulescu i s-a sugerat în repetate rânduri să scrie pentru alții, și când a refuzat, a fost pedepsit printr-un sistem de persecuție centralizat și foarte eficient, e foarte posibil ca Eco să fi fost un beneficiar al unui sistem similar...
Oricum , observațiile făcute de Hanibal Stănciulescu se referă la texte, ele rămân deci valabile.
Totuși, la sfârșitul acestui studiu, Hanibal Stănciulescu a rămas cu o mare întrebare pe care nu a putut s-o așeze în scris, ca nu care cumva să-i fie respinsă teza. Este Umberto Eco un impostor? Cărțile lui nu numai că sunt extrem de inegale ca valoare, dar par scrise de mai multe persoane.
Impostura intelectuală pare să se fi întins după al doilea război mondial în toată lumea. Dacă o să analizați opera celor care au scris cam până în anii 70, o să constatați nu numai o unitate stilistică evidentă dar și o subtilitate crescută cu fiecare nouă carte... Nu se întâmplă lucrul acesta nici la Eco, nici la Marin Preda...și nici la alții. La unii această diferență de calitate și stil apare chiar în interiorul unei singure cărți, cum e cartea „Păsările” a lui Alexandru Ivasiuc.
Cum de-a lungul anilor lui Hanibal Stănciulescu i s-a sugerat în repetate rânduri să scrie pentru alții, și când a refuzat, a fost pedepsit printr-un sistem de persecuție centralizat și foarte eficient, e foarte posibil ca Eco să fi fost un beneficiar al unui sistem similar...
Oricum , observațiile făcute de Hanibal Stănciulescu se referă la texte, ele rămân deci valabile.