Sunt psiholog clinician, psihoterapeut specialist în psihoterapie experiențial-unificatoare și autor.
Lucrez cu oameni aflați în perioade de criză, tranziție sau căutare de sens, însoțindu-i în procese de clarificare interioară și reconectare cu propria viață.
În ultimii ani, am devenit tot mai preocupată de un lucru despre care se vorbește prea puțin: igiena emoțională a profesioniștilor din sănătatea mintală.
Psihologia și psihoterapia au devenit astăzi domenii tot mai prezente în spațiul public. Oamenii caută ajutor, caută sens, caută ghidaj, dar, odată cu această expansiune, apare și o presiune subtilă asupra celor care lucrează în profesii de ajutor.
Ni se cere, adesea implicit, să fim mereu echilibrați, mereu limpezi, mereu capabili să ghidăm, să avem relațiile „rezolvate”, să fim ancora pentru ceilalți.
Dar realitatea este mai umană decât această imagine idealizată.
În spatele cabinetelor, al sesiunilor, al atelierelor și al formărilor există oameni care ascultă zilnic povești dificile, care țin spațiu pentru durere, confuzie și transformare. Iar acest lucru vine, uneori, cu oboseală, cu întrebări și cu propriile lor momente de vulnerabilitate.
Burnout-ul și epuizarea în profesiile de ajutor nu apar doar din volumul de muncă, ci și dintr-o iluzie subtilă: aceea că trebuie să fim mereu „buni”, mereu pregătiți, mereu capabili să oferim răspunsuri.
Dar oare toate formările și acreditările noastre vin și cu instrumente reale de igienă interioară și prezență?
Sau, uneori, ele doar activează dorința de a fi buni pentru ceilalți?
Cu timpul am înțeles un lucru simplu, dar esențial: nici metoda, nici tehnica, nici recomandările nu sunt cele care ne fac buni în această meserie. Ceea ce contează cu adevărat este felul în care suntem prezenți în alegerile și deciziile noastre.
În realitate, noi nu salvăm oameni. Nu le spunem ce să facă și nu intervenim în locul lor.
Noi punem la dispoziție un spațiu de prezență — un spațiu în care celălalt își poate auzi propriile gânduri și poate ajunge la propriile răspunsuri.
Dar printre toate aceste roluri, întrebarea rămâne: mai avem timp și pentru noi?
Proiectul „Ancore în adânc” s-a născut tocmai din această întrebare.
Din dorința de a crea un spațiu de reflecție pentru cei care lucrează cu alți oameni. Un spațiu în care profesioniștii din domeniul sănătății mintale să poată gândi, respira, reflecta și rămâne conectați cu sensul profesiei lor.
Din acest proiect au început să se nască și instrumente concrete pentru profesioniști:
workbookuri de reflecție, mentorat 1 la 1, în curând mentorat de grup, ateliere experiențiale, tabere terapeutice și chiar un ghid de intervenție și igienă profesională, inspirat din întrebările reale pe care le-am primit de la oamenii pe care i-am avut în mentorat.
„Psiho-tâlcuri – Ancore de inspirație volumul I” este unul dintre instrumentele născute din acest proiect.
Nu este o carte de citit rapid. Este o carte de scris în ea.
Pentru că, uneori, claritatea nu apare din răspunsuri rapide, ci din întrebările pe care avem curajul să le punem.
Dacă simți că ai nevoie de un astfel de spațiu, te invit să rămâi aproape.
Pentru că, uneori, nu avem nevoie de mai multe tehnici, ci de mai multă gândire, mai multă comunitate și mai mult adevăr.
