El Era Motivul Tuturor Povestilor

Imaginatia mea nu a fost fuga. A fost singurul loc unde am putut respira fara sa ma doara. Am construit lumi nu pentru ca nu iubeam realitatea, ci pentru ca realitatea nu ma putea tine intreaga. In imaginatia mea am spus ce nu am avut curaj sa spun. Am iubit fara sa mint, am ramas fara sa fug, am fost eu fara frica. Acolo nu trebuia sa demonstrez nimic nimanui. Acolo durerea avea sens si iubirea nu era pedeapsa. Personajele mele nu au fost inventate. Au fost bucati din mine care nu aveau voie sa existe altfel. Prin ele am plans, am tipat, am asteptat, am sperat. Prin ele m-am tinut in viata. Daca cineva numeste asta imaginatie, e pentru ca nu stie cum arata supravietuirea cand esti prea tanar sa intelegi ce ti se intampla. Pentru mine, a fost singura forma de adevar pe care am stiut sa o port.