Am trait in universuri pe care le-am creat din dorul meu, in personaje care purtau amprenta inimii mele. Am mintit, am fugit, am tacut si totusi, iubirea a ramas, ca o lumina care nu se stinge, ascunsa intre randuri si umbre. Din copilarie pana la 29 de ani, l-am purtat in mine ca pe un secret prea sfant ca sa-l rostesc. Am scris povesti care nu erau despre lumi imaginare, ci despre el, despre ceea ce simteam, despre vinovatia mea ca am plecat fara cuvinte, ca am ratacit intre adevar si minciuna. In fiecare personaj eram eu insami, eram dorul meu nerostit, eram toate emotiile pe care nu le-am putut marturisi niciodata. Fiecare pagina e un ecou al inimii mele: iubind prea mult, regretand, fugind si totusi cautand. Am creat lumi ca sa-l simt aproape, sa traiesc ce nu am putut trai, sa scriu cuvintele pe care nu le-am spus niciodata. Aceasta carte nu e altcineva - e sufletul meu pur si intens, iubind in tacere, plangand in umbra si sperand ca poate, intr-o zi, cineva va simti ceea ce am simtit eu. Vinovatia mea pulseaza in fiecare rand, dar si iubirea mea ramane vie, ca un foc nevazut care arde intre lumi, intre personaje, intre mine si tot ce am ascuns. Aceasta este marturia unui suflet care iubeste fara masura, care cauta si nu uita, care a scris, a plans si a trait pentru iubirea care a definit intreaga mea viata.