🎧Tehnica "îmi dau voie să simt și să eliberez"

Tehnica terapeutică Permisiunea de a simți

Există momente în care sufletul nu mai poate îngropa. Și atunci, începe să bată mai tare — nu ca să te sperie, ci ca să te trezească. Dacă ai ajuns aici, e pentru că o parte din tine s-a săturat să fugă. Să închidă ochii. Să anestezieze. Pentru că dincolo de tot ce „ar trebui să simți”, de tot ce ți s-a spus că „nu e atât de grav”… trăiește o emoție care cere recunoaștere, nu soluții.

Această tehnică nu e despre „a te repara”. Nu e despre a găsi repede un final fericit. Este despre a-ți da voie. Să simți. Să stai cu tine. Să nu te abandonezi. Pentru că ceea ce nu ai plâns la timp… plângi acum în tăcere. Ceea ce nu ai spus când te durea… țipi acum în reacții pe care nu le înțelegi. Ce ai învățat să „suporți” în afară… s-a ascuns adânc înăuntru. Dar azi… ai ales altceva. Ai ales să nu mai minimalizezi durerea. Să nu o mai pui sub preșul „alții o duc mai rău”. Ai ales să-ți spui, poate pentru prima dată: „Ce simt contează. Și are loc.” Această tehnică este o reamintire blândă că:

• emoțiile nu sunt pericole, ci porți.
• vulnerabilitatea nu e slăbiciune, ci vindecare în formă brută.
• lacrimile nu sunt semne că pierzi controlul, ci că recapeți contactul cu adevărul tău.

Te invit să faci această călătorie ghidată nu o singură dată, ci ori de câte ori simți că iar te-ai închis. Ori de câte ori uiți că durerea, odată simțită complet, nu mai are putere să te conducă. Respiră adânc. Nu mai e nevoie să te aperi. Ești în siguranță. În sfârșit, poți simți.